13.10


Te-aș cunoaște după pașii/ care mângâie frunzele toamna/ și dezmiarda parfumul răsăritului/ iubind fiecare apus al razelor soarelui. Te-aș cunoaște după versurile vocii tale/ ritmul gingaș al respirației tale line/ după zâmbet și vocea ta cristalina/ odihnindu-se ca limpezimea unui izvor de munte. Aș știi fiecare gând/ sau incruntare a privirii tale/ care umbrește răul/ și amarul unei lumi reale. Te-aș știi după dulceața unor săruturi/ sau esența ochilor tăi/ aducându-mi încântare/ oglindindu-ma în ei. Cum inima tale are alt ritm/ și numele meu nu este în a sa pâlpâire/ scriu doar doinele de toamnă/ amintind de vechi povești ale visătorilor cu ochi albaștri. Meditând că iubirea este astăzi o pasăre rară/ care dăinuie în cântece/ mie însă îmi este străină/ și gândul meu l-am așternut într-o palidă și naivă, dacă vreți o poezie.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: