Dor


Auzim de prea puține ori acest cuvânt din gura adulților. Un mesaj și o întâlnire cu o adolescentă ne-a făcut să ne amintim de cuvântul “dor”. Mesajul care ne arăta că 40 de minute din fiecare săptămână timp de șase luni nu au trecut neobservate sau fără sentimente. Un zâmbet larg, glume și gânduri frumoase ghida drumul istoriei. În alt fel, dar la fel de cutremurătoare a fost o întâlnire de astăzi cu o fostă elevă de clasa a 5-a, în prezent pe clasa a 9-a. O recunoaștere cu zâmbete a unei fete, în a cărei clasă intram de două ori pe săptămână acum patru ani. O clasă unde o pisică a fost o elevă foarte cuminte. Trei ore de curs desfășurate de două ori pe săptămână și-au găsit ecoul astăzi “tuturor ne-a fost dor de dumneavoastră după ce ați plecat. Tot întrebam nu mai vine domnul nostru profesor?”. Cuvintele acestea au rememorat drumul spre satul Căpușul de Câmpie din județul Mureș, saluturile lor de dimineață și fiecare poveste despre istorie și viață. Momentele de încurajare, activitățile cu ocazia fiecărei zile istorice, cutiile de ciocolată primite și diplomele revenite fiecărei clase. Lecții și suflete regăsite peste timp. Așa cum mesajul de la clasa zambareata nu înțelegea de ce am plecat din școala lor crezând că m-am supărat pe ei așa nici eleva din satul Căpușul de Câmpie sau Iclandu nu a înțeles de ce am plecat din școală. Cum poți să te superi pe niște copii care zâmbesc învățând și din privire transmit plăcerea când intram în clasă. Motivele din spatele plecării din aceste școli țin până la urmă de legi sau metologii care nu ar fi nevoie să se regăsească în lumea lor. Contracte încheiate sau alte aspecte din lumea rurală ne-a adus astăzi să ne dăm seama că doar ei, scumpi elevi mai cunosc într-adevăr semnificația cuvântului “dor ” și doar după ce plecăm dintr-o școală ne dăm seama de fapt cât am fost de apreciați. Cu stima, afecțiune și respect acelor elevi care-și mai amintesc după o perioadă de timp de orele noastre petrecute împreună!

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: