Apocalipsa


Sfârșitul lumii a preocupat lumea încă din cele mai vechi timpuri. Potopul, prezent în toate mitologiile, a fost considerat ca o regenerare a umanității. Urmele arheologice ne confirma prezenta arcei lui Noe însă a putut demonstra întru totul existența potopului. S-ar reveni la controversata temă a reapariția omului după potop. Păcatele omului din acea perioada nu a dispărut existând și în ziua de astăzi. Temerea omului a fost alimentată și de biserică odată cu apariția religiei creștine. A atins amploarea odată cu sfârșitul primului mileniu după nașterea lui Hristos când omul de rând a crezut că se apropie sfârșitul lumii. Pentru a i se ierta păcatele pământene a apelat din nou la biserică și la preoți plătind sume importante de bani pentru a-și asigura un loc în rai. În concepția sa a existat lupta clasică între Dumnezeu și diavol pentru supremație. Că a fost câștigător Dumnezeu sau satan nu s-ar putea preciza. Cert este că începutul mileniului al doilea l-a adus la preocupările și activitățile banale zilnice. Frica de apocalipsă nu a dispărut însă nici după reforma religioasă din secolul al XVI-lea. Redescoperind biblia și având acces la ea a descoperit pasaje din Isaia care menționa anumite semne ale apocalipsei ca vremuri pline de ploi interminabile cu fulgere, trăsnete și foc sau o deschidere a pământului. Odată cu preocuparea pentru a cunoaște viitorul au fost descoperite profețiile lui Nostradamus sau a calendarului mayas. Bineînțeles interesul pentru apocalipsă a fost la loc de cinste. Cert este că nici intrarea în mileniul al treilea și nici sfârșitul calendarului mayas din 21 decembrie 2012 nu a adus schimbări deosebite. Ultima dată a fost considerată o greșeală de calcul stabilindu-se că lumea va putea sta liniștită pentru încă patru sute de ani. Considerând că totul are un sfârșit este logic să ne gândim că și omul are un sfârșit în existența sa pe pământ. Momentul când se va întâmpla sfârșitul lumii este aproape imposibil de prezis. Cu toate semnele din Biblie sau cu schimbările meteorologice, politice existente este greu de spus când omenirea își va găsi sfârșitul. Omul nici până de astăzi oricât de dezvoltat ar fi nu poate să afirme fără urmă de îndoială ce se va întâmpla după moartea sa. După ce inima și creierul nu vor mai funcționa practic vom înceta să existăm ca individ. Că sufletul își va continua călătoria și va ajunge cocos, bou sau un alt om nu știm cu siguranță. Și atunci nu este suficient sfârșitul nostru ca individ și mai avem nevoie de apocalipsă? De ce va fi nevoie de o judecată a viilor și morților cata vreme noi nu știm cine este cel care ne judeca și pe ce criterii merge? Sunt întrebări greu de răspuns de un simplu muritor, efemer într-o lume atât de mare și atât de neimportant pentru soarta omenirii.Și până la urmă este imposibil de crezut că un creator al omului și-ar omorî propria creație într-o zi. Că omul are foarte multe trăsături negative și este un distrugător de multe ori nu depinde de un potop sau de o Judecată de Apoi pentru ca omul să se schimbe ci doar de conștința fiecăruia dintre noi

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: