9.10


La noi în suflet este cel mai bine/ când vrem să strigăm mă aud numai pe mine/ lacrimile dacă vreau să curgă/ le lăsăm să ajungă ca marea cea mai lungă. Dacă iubesc tot la mine în suflet știu/ pentru a nu avea niciodată sentimentul de pustiu/ față de suflet devin tot mai sincer/ nu pot să ascund și totul este efemer. Oamenii plecați i-am găzduit tot aici/ chiar dacă timpul i-a făcut pitici/ cântece ale unor sentimente uitate/ din idealuri au ajuns iluzii deșarte. Melancolia și nostalgia am încuiat-o în suflet/ nu vrea să-l dezmierd și pe creștet/ ascund tristețea de lume/ cuvântul supărat nu are un nume. Ieșim în lume tot zâmbind/ petale de fapte bune împărțind/ devenind actorii lumii terestre/ este tragic când glumele nu sunt ale noastre. Oamenii dacă ne știu supărările/ prea puțini vreau să ne știe leacurile/ este doar pentru a le împrăștia în cele patru zări/ unii se bucură, iar alții doar inventează ceea ce le va nazari. Încrederea a devenit o pasăre atât de rară/ încât ar trebui să ne amintim fără ocară/ gura lumii este liberă să vorbească ceea ce vrea/ iar tristețea și supărarea să nu ne-o știe nimenea.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: