8.10


Ea se grăbește, el se grăbește/ noi ne grăbim/ timpul parcă îmbătrânește/ și noi oamenii încetam să mai fim. Ea aleargă, el aleargă/ toți alergăm în neștire/ drumul este deschis către morgă/ noi trăim tot mai mult fără simțire. Ea urlă și strigă, el urlă și strigă/ toți urlăm și strigăm/ a cuvintelor distins aga/ toate silabele sunt fără o verigă. Ea este obraznica, el este obraznic/ noi suntem obraznicii unor timpuri/ în care bunul simț este tot mai tainic/ și “vă rog frumos ” sau “mă scuzați ” pentru alte vremuri. Ea se împinge, el se împinge/ noi toți ne împingem/ neștiința doar așa se distinge/ și moralitatea numai așa o învingem. Ea minte, el minte/ noi mințim fără regrete/ tot mai puțini avem minte/ să spunem adevărul pe îndelete. În lumea în care ne grăbim pentru a urla și striga/ obrăznicia o împingem cu minciuna în față/ nu mai înțelegem a omului desaga/ dacă sufletul și corpul nu le vindem în fiecare piață. A fi sincer înseamnă a fi prost/ în care buna creștere nu mai are un rost/ fidelitatea o vindem primului venit/ astăzi suntem timpuri în care iubirea și prietenia autentice sunt greu de rostit. Mai demult conta omenia și cuvântul dat/ astăzi sunt într-un șanț astupat/ omenia înseamnă bani și interes/ oamenii toți poartă a bârfei și invidiei fes. Jur, astăzi oamenii dacă pot să facă un rău/ fac fără să cadă într-un hău/ chiar cu zâmbetul pe buze ne explica ușor/ că așa a vrut Dumnezeu și este spre binele nostru cu tot mai mult umor. Încrederea este o piatră tot mai rară/ tradata de atâtea ori doare aruncată pe piept o piatră de moară/ suferința și necazurile trebuie să fie ascunse/ astăzi lumea are scopuri precise. Ne pasa tot mai mult de gura oamenilor/ spre a ne vedea fericirea falsă pe ecranele lor/ râdem când în interior plângem/ iubim și fără fapte ajungem să doar spunem. Doamne! Suntem tot mai fățărnici/ către Satana tot mai darnici/ umplem bisericile plini de credință/ însă nu suntem în fața răului plini de căință. Tot mai puțini oameni mai sunt frumoși/ a binelui încă dragastosi/ plângem de răul din lumea întreagă/ nu vedem niciodată răul și defectele din propria ogradă.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: