La mulți ani, profu sau profa!


Ziua de 5 octombrie ar trebui să fie o mândrie pentru o țară. Este ziua educației și a dascălilor. Astăzi sărbătorim și cei șapte ani de acasă și ceea ce urmează după această vârstă. Este un moment în care ar trebui să mulțumim tuturor celor care au contribuit la educația noastră. La mulți ani părinților care ne-au asigurat educația până la vârsta în care eram pregătiți de a intra pe porțile școlii! La mulți ani educatoarei de la grădiniță și invatatoarei din învățământul primar! La mulți ani de asemenea domnilor sau doamnelor diriginte și nu în ultimul rând distinsilor domni profesori sau doamne profesoare de la învățământul gimnazial, liceal, facultate și masterat. Fără ei probabil nu am fi intrat în frumoasa lume a cunoasterii și a valorilor morale.
Numai că ei, dascălii, nu ne-au pregătit pentru vremurile prezente. Sunt timpuri în care o boală cu primul său val ne-a adus în situația de a nu cunoaște un vaccin împotriva ei. Nu cunoaștem viitorul care este plin de incertitudine și de frică. Probabil că ar trebui să intervină în acest sens capacitatea fiecărei persoane de a discerne informațiile false de realitate precum și ar trebui să înțelegem că educația în privința bolii denumită Coronavirus sau a Războiului din Ucraina, a scumpirilor la gaz sau curent ar trebui să își atingă culmile cele mai înalte și să devenim noi înșiși profesori de optimism și atitudine pozitivă și pentru alte persoane cunoscute sau necunoscute. În orice caz România se pare că nu va lua o notă de trecere, sfântul cinci, nici la sfârșitul anului 2022. Poate că anul viitor va învăța mai bine sau va promova anul doar din mila profesorului. Nouă, muritorilor de rând, ne rămâne doar să așteptăm viitorul cu preocuparea clipei curente și a acelei apropiate. Poate pentru că pe educația noastră nu se va mai pune preț, iar pe aceea a urmașilor noștri ar trebui noi să o cumpărăm. Cu ce preț sau sacrificii nu ne este dat încă să știm, atât timp cât nici noi nu mai punem accent pe educație ci numai pe anagramarea timpurilor prezente.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: