Pe meleagurile lui Petru Maior


A fost fiul protopopului român unit Gheorghe Maior, originar din Diciosânmartin (azi Târnăveni) născut aproximativ în anul 1756. Și-a efectuat studiile primare la Căpușu de Câmpie, unde se stabilise tatăl său, devenit protopop de Iclod (Mureș). După studii la Colegiul Reformat din Târgu Mureș (1769-1772) și la Blaj (1771-1774) a urmat studiul filosofiei și teologiei la Colegiul „De Propaganda Fide” din Roma (1774-1779), apoi a făcut studii de drept la Universitatea din Viena (1779-1780).
Devine profesor de logică, metafizică și dreptul firii la gimnaziul din Blaj (între 1780 – 1785), preot în Reghin-sat și protopop al Gurghiului (între 1785 – 1809), revizor crăiesc (imperial) și corector al cărților românești care se tipăreau la Buda (1809 – 1821).
A fost un important militant pentru drepturile românilor din Transilvania, participând – alături de alți reprezentanți ai Școlii Ardelene – la redactarea celebrei declarații de emancipare a românilor transilvăneni, Supplex Libellus Valachorum.
În lucrarea Procanon a exprimat unele poziții anticuriale, pe fondul conflictului său cu episcopul Ioan Bob. Aceste poziții au fost prezentate în mod diacronic în timpul perioadei comuniste ca fiind îndreptate împotriva dogmei primatului papal, deși această dogmă a fost adoptată de-abia în anul 1870. A publicat o serie de lucrări teologice, istorice, filologice, predici; a tradus și prelucrat lucrări cu caracter economic. În lucrările sale istorice, a combătut istoricii străini Franz Josef Sulzer, Josef Karl Eder, Johann Christian von Engel și Jernej (Bartholomäus) Kopitar, care contestau romanitatea și continuitatea românilor pe teritoriul fostei Dacii. A murit în anul 1821 în ziua de 14 februarie.

Lucrări teologice
• Procanon, 1783
• Protopapadichia, adecă puterea, drepturile sau privileghioanele protopopilor celor românești din Ardeal, 1795
• Istoria Bisericii românilor atât a cestor dincoace, precum și a celor dincolo de Dunăre, Buda, 1813

Lucrări istorico-filologice
• Istoria pentru începutul românilor în Dachia, Buda, 1812, 348 p. În același volum se găsesc și lucrările: Disertație pentru începutul limbei românești și Disertație pentru literatura cea vechie a românilor.
• Animadversiones in Recesionem Historiae De origine Valachorum în Dacia, Pesta, 1815
• Ortographia româna și latino-valachica una cum clavi qua penetralia originationis vocum reserantur, Buda, 1819, cu anexa: Dialog pentru începutul limbii române întră nepot și unchiu, Buda, 1819
• Petru Maior, Scrisori și documente inedite, ediție îngrijită de Nicolae Albu, București.

Surse: http://www.historia.ro

http://www.icr.ro

m.wikipedia.org

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: