La sfârșitul lunii septembrie


În ultima zi a lunii septembrie și frunzele au început să fosneasca mai mult. Ca în fiecare an și-au început drumul despărțirii de copaci, poate cu plânsete din cauza ploii sau a vântului sau poate cu bucurie intrând în ceea ce este averea pământului. Gândurile noastre se amesteca și ele cu natura și trecem de la bucuria soarelui la inbufnarea specifica vremurilor necaracteristice pentru această perioadă. Picurii de ploaie furioși amestecați după o oră cu toropeala unui soare vesel și cu răcoarea serii. Inevitabil nostalgia verii încă ne însoțește și melancolia devine al nostru grai. În ultima zi din luna septembrie devine tot mai clar că vara a plecat tot mai departe chiar dacă soarele a zâmbit mai mult astăzi decât în celelalte zile. O pisicuță întâmpina cu timiditate soarele și la cel mai mic salut s-a vârât înapoi sub poartă. Adulmeca probabil un șoricel și săracul de data aceasta a scăpat de prigoană. În tot acest tumult al gândurilor moartea unui artist și demisia unui ministru ne sensibilizează și revoltă în același timp. Mirarea noastră provine de la faptul la faptul că au ceva în comun și anume că sunt români. Un actor care a stârnit râsete și un ministru care a trezit haz de necaz și experimentul confuziei în învățământul românesc. Din rău în mai rău, de la plagiat la schimbarea unui sistem de învățământ care nu cunoaște termenii “consecvență ” și mai puțin decât oricând “cei șapte ani de acasă “. Pregătiți sau speriați încheiem o lună care ne-a purtat de la 35 de grade la 7 grade în doar câteva zile. Nopțile devenind mai scurte și parcă noaptea minții în rândul Rusiei și a oamenilor politici de la noi este eternă. Dacă tremuram, avem spasme sau transpiram este pentru că în curând vom primi facturile la gaz și curent. Atunci vom vedea noi meditații profunde financiare și dor de vară sau încălzirea globală. În schimb sufletul nostru primește din ce în ce mai puțină hrană și se alimentează mai mult din pictura toamnei, a unui animalut și a unei împliniri că am trecut cu bine peste prima lună în care toamna a devenit mai rebelă decât oricând. Nu ne rămâne decât să sperăm că vom purta masca protejându-ne de stres și că suntem încă supravietuitorii războiului din Ucraina, a pandemiei și a crizelor de gaz sau curent și în special de oameni buni la suflet și minte. Vă mulțumesc pentru citirea acestor rânduri și umplerea de speranță din fiecare zi!

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

2 thoughts on “La sfârșitul lunii septembrie

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: