29.09


Plouă și ploua și străzile se inundă/ totul este în ceață/ agitația devine o viață/ și totul se afundă/ într-o mare de nemulțumire profundă/ privim totul urât cu aripi de gheață. Pașii aleargă printre băltoace/ totul pe stradă este ca în iarmaroace/ dii! Birjar dii du-mă departe/ unde pot dansa prin bălți fără priviri aparte/ cântând ploaia ca pe o liniște rară/ dii! Birjar dii! Du-mă departe de lumea barbara. Claxoane și picurii tot mai stresați/ pasii sunt tot mai agasati/ eu fluier printre ploaie și vânt/ ud este al sufletului sfânt veșmânt/ par un trubadur de vise și cuvinte nespuse/ dii! Birjar dii! Du-mă în speranțele mele ascunse. O vrabie zboară și un corb o urmează/ pe stradă un bătrân singur filozofeaza/ picurii pătrund printre palidele scânduri/ oare cum se ascund sumbrele gânduri? / este doar un tunet în spate/ nimic nu adoarme furtuna ci sunt doar iluzii de toamnă deșarte. Este murmurul frunzelor căzute/ sunt doar pe drum amar așternute/ nostalgii peste aripile căzute/ ale ploii a cărei urlete nu se mai aud/ un veșnic și contemplat nud/ al naturii și al melancoliei dans ud.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: