28.09


La al serii ceas când stelele se aduna/ mă întreb ce faci/ cum ești steaua mea albastră/ ne uităm la aceeași lună/ ești gânditoare și doar taci/ și ai uitat privirea noastră? Un fior aievea poate îți poartă gândul/ astăzi împreună am zburat pe câmpul/ reveriei ascunse și plăpânde/ te uiți în zare cu priviri tremurânde/ exiști sau ești doar un vis/ pentru mine un ales Paradis? Citești povești pline de sentimente/ sau cauți o cutie lipsită de fundamente/ un cântec poate fredonezi/ cu sufletul sigur dansezi/ sau amintirile zilei apar deseori/ rosind sau palind ai tăi obrăjori ? În vis vreau să ne revedem/ iluzie a senzațiilor mele timpul să parfumezi/ să fim ca doi nebuni ai vremurilor noastre/ să zburam împreună printre astre/ înaintea mea tu să mai defilezi/ când deschid iar ochii în iluzii să ne mai vedem. Senzația necunoscutei încet iar mă va cuprinde/ mă întreb când și iar unde/ dacă ești doar o falsă speranță/ pentru a vieții mele dulce nuanță/ o plazmuire a ceva etern și sublim/ un dor nebun de atunci când iubim.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: