27.09.


În umbra dimineții apari ca o năluca/ devii iluzia zilei mele/ te cuprind ca pe o nucă/ și te învălui în mantaua zilelor grele. Uit de tine în al meu suflet/ tresar când gândurile nu te mai cuprind/ al vieții dulce epitet/ te privesc chiar dacă nu te mai surprind. În drumurile mele zbori/ ai aripi și ajungi pe nori/ te visez în clipele de răgaz/ ești ca o vrabiuta în a vieții mele pervaz. Cânți fericirea gândurilor ascunse/ ai taina cuvintelor nespuse/ un curcubeu al toamnei începute/ te ascult numai din senzațiile nepercepute. Oftez când gândul meu la tine pleacă/ parcă intru într-o vale seacă/ dansez cu frunzele demn/ căci știu că tu al inimii mele însemn. Aștept doar clipa revederii/ cu dulci sărutări și îmbrățișări/ tresar la ai tăi ochi vederii/ sufletul tău nu-mi este să-l dau vreodată uitării.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: