Gheorghe Marinescu


Pornind pe drumul statuilor din orașul Târgu Mureș, lângă fostul Liceu Sanitar întâlnim statuia lui Gheorghe Marinescu. Acesta s-a născut în ziua de 28 februarie a anului 1863 și a decedat în ziua de 15 mai a anului 1938.
Înainte de a face o incursiune în bogata activitate a doctorului Marinescu, este interesant de precizat câteva trăsături ce îl definesc pe acesta ca om. Așadar, cei ce l-au cunoscut îndeaproape pot afirma că, la prima vedere, Gh. Marinescu apărea ca un sfinx, enigmatic, tăcut și impresionant prin trăsăturile feței. Însă, daca îi câștigai încrederea devenea comunicativ, spiritual și simpatic prin ironia ce îl caracteriza.

Orfan de tată, Marinescu este indrumat, la insistențele mamei, datorită bazei materiale precare, să devină preot, înscriindu-se la seminar. Căpătând o ținută etică și morală, urmează “Școala Politehnica” și mai apoi cursurile “Facultății de Medicină”, avându-l ca profesor pe Victor Babeș. Pentru aprofundarea cunoștințelor, studiază timp de opt ani în străinătate, lucrând la două mari spitale: Spitalul “Sapletricre”, condus de celebrul Charcot și Spitalul “Hotel-Dieu”. Revenind în țară, va valorifica tot ceea ce a învățat la Spitalele Pantelimon si Colentina.

Gh. Marinescu, neurolog roman și fondator al școlii românești de neurologie a fost printre primii medici din lume care a aplicat în domeniul neurologiei metode histologice, histopatologice și anatomoclinica in cercetarea științifică. Reține atenția contribuțiile originale în domeniile fiziologiei, histopatologiei și clinicii sistemului nervos (teoria troficitatii reflexe, reflexul palmo-mentonier, chinetoplasma, cromatoliza, neuronofagia).

Dedicându-se studiului în laborator timp de patru decenii, cercetează virusul poliomielitic, virusul hepatic, a spirochetei lui Schaudin in creier. Prin cercetări la ultramicroscop a aplicat datele teoriei coloidale la structura neuronului. De asemenea a folosit metode experimentale, ca transplantul și culturile de țesut nervos. Perfecționează o metodă de cercetare a fermentilor oxidanti ai celulei nervoase și arată importanța acestor fermenți pentru înțelegerea fenomenelor de degenerare și regenerare a sistemului nervos. Prin metoda degenerarilor retrograde a contribuit la cunoașterea localizarilor unor formații nervoase, ca nucleul nervului pneumogastric, al nervului facial etc.

Datorita cunoștințelor ample în domeniul fiziologiei, seriologiei și chimiei medicale, folosește printre cei dintai tehnica reactiei Bordet-Wassermann pentru diagnosticarea sifilisului nervos. Folosește metoda reflexelor condiționate în studiul isteriei, al epilepsiei, al afaziei și al nevrozelor.

A făcut studii și cercetări medicale asupra magnetismului animal, asupra somnambulismului și pe toate stările de veghe, de la somn lucid până la extaz.

Dr. Gh. Marinescu posedă peste 1000 de publicatii foarte valoroase aducând o contribuție importantă medicinii mondiale în domeniul neurologiei moderne. Principalele lucrări sunt: “Studii asupra evoluției și involuției celulei nervoase” (1900), “Celula nervoasă ” (1909), “Encefalita letargica” (1920), “Reflexele condiționate ” – dedicata marelui fiziolog I. P. Pavlov, împreună cu A. Kreindler (1936).

“Celula nervoasă ” apărută la Paris în două volume, cuprinde rezultatele cercetărilor cu privire la morfologia, fiziologia și fiziopatologia celulei nervoase și sinteza unui vast material faptic obținut de alți cercetători.

Dorința de a realiza o monografie asupra biologiei celulei nervoase se manifestă în ultimii ani ai vieții, monografie pe care însă nu va reuși să o finalizeze.

Iar pentru a întregi imaginea asupra acestui mare medic, citez câteva fraze din testamentul său: “Nici o floare, nici un discurs. Acei care m-au iubit să întrebuințeze banii pentru copiii săraci, iar vorbele bune pentru a incuraja pe cei suferinzi… Plecând în lumea din care nimeni nu s-a mai întors vreodată, n-aș voi să supăr pe nimeni, dar adevărul totuşi trebuie spus: prea multă nedreptate este în blagoslovita Țară Româneasca ”.
Astfel Gheorghe Marinescu rămâne în cartea de aur a medicinei românești și universale și statuia sa veghează ca mulți alți absolvenți ai Liceului care-i poartă numele precum și a vechii Universități de Medicină și Farmacie să-i calce pe urmele sale respectând “Jurământul lui Hipocrate”.

Surse: m.wikipedia.org
            http://www.historia.ro
            http://www.medicaacademica.ro

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: