Nu știu alții cum sunt, dar eu când mă gândesc la copilăria mea mă gândesc la Tine bunica mea Moldovan Susana. Mie dor de tine Sala să te văd cum ne întâmpini când trec acel pod mai mic și trec pe lângă fântână . Sa mă îmbrățișezi și să-mi spui că a venit Duțu , singurul dumitale nepot. Mie dor de tarnatul dumitale unde mă jucam de-a autobuzul și visam să fiu șofer de autobuz când voi fi mare. Mie dor de zmeura și florile din grădina dumitale. Mai știi când ne făceam casă în costei și uitam de lume ? Mai învățat să iubesc animalele câine sau pisică. Sau chiar și vaca cu coarne întoarse care venea singură de la ciurda. Îți mai amintești cum ne-ai făcut hinta în spatele casei și nu ne mai săturam de ea ? Sau când ne trezeam dimineața și ne îmbia grisul sau tăițeii cu lapte sau câte și mai câte ? Și când se insera și noi eram pe glod și ne chemai acasă..Mai știi când veneai la noi și mă implorai să nu chinui o păpușă că și ea are suflet ? Sau când mă aranjai să mă duc pe clasa întâi și ma aranjai să mă duc la școală ? Și ne luai carioci, bomboane și se băteau cei cu inghetata … Și ne spuneai povești și întâmplări.. Aceasta a fost și multe altele mai frumoase bunica mea Moldovan Susana . Sala pentru mine. Și cât sperai să te ajut la muncă când voi fi mai mare. Aș veni, dar nu mai am la cine. Și s-a dus în dimineața zilei de 20 septembrie a anului 1991. Poate ești mai bine acolo. Știu că atunci când mi se întâmplă ceva bun contribui și dumneata cu o părticică. Și pe mine m-ai lăsat cu dor și după atâta timp. Odihnește-te în pace bunică …Sala. Și îți mulțumesc pentru tot !
Sensibilități 