Atunci când statuile vorbesc mai spun și numele Aurel Filimon


Străzile de obicei poartă un nume și un suflet care a plecat la Cer. În orașul Târgu Mureș atunci când vrem să ajungem la Sinagoga “Status Quo” intram pe strada Aurel Filimon, aflată în apropierea zonei “Piața Trandafirilor”. Punându-ne întrebări despre personalitatea lui Aurel Filimon și cercetând găsim cărți, articole de ziare și o statuie. Ea, din piatră poate că ar putea să spună următoarele cuvinte:

Personalitate cunoscuta a perioadei interbelice, mureseanul Aurel Filimon a fost puternic implicat in viata culturala a urbei noastre. A facut acest lucru atât ca bibliotecar, dar mai ales în calitatea de custode (director) al Muzeului nou infiintat la Târgu-Mureș . În anul 1937, Filimon a fost desemnat de statul român să cerceteze conditiile în care au dispărut din Biblioteca Teleki cărți și manuscrise – 96 la număr – cu o valoare științifică și materială excepțională.
Profesori, juriști, istorici, diplomați, oameni de cultură, politicieni… Caractere aparte și destine exemplare. Mureșeni care s-au ridicat din mijlocul unui popor oprimat și care au considerat că au o datorie de onoare și de conștiință în același timp să formeze nu numai profesionisti pentru anumite domenii, dar si conducători. Într-o vreme în care era imperioasa nevoie de lideri. Au facut-o cu un spirit de sacrificiu rar întâlnit.
Nascut în anul 1891, la Monor în judetul Bistrita-Nasaud, Aurel Filimon a urmat între anii 1913-1914 studii la Budapesta și Berlin. Foarte preocupat și meticulos în cercetările sale, Filimon a obținut în 1912, diploma de membru al Societății de Științe Naturale din Budapesta, iar un an mai târziu pe cea de membru al Societății de Geologie din acelasi oraș. În anul 1914 a trecut în Romania devenind asistent al profesorului Al.Tzigara-Samurcas și secretar al Muzeului de Artă Națională. În anul 1917 a fost arestat de trupele germane de ocupație sub acuzația de dezertare din armata austro-ungara fiind deținut în închisorile de la Sibiu și Cluj. În 1921 a fost numit custode al Muzeului nou înființat din Târgu-Mureș. A conceput organizarea muzeului pe următoarele secțiuni: arheologie, etnografie, istorie naturală cu grupurile de mineralogie, paleontologie, geologie, zoologie, insectar și botanică. Nevoit să se refugieze din Transilvania, în 1940 s-a stabilit pentru un timp la București. Dupa ce în luna aprilie în 1944 casa i-a fost distrusă de bombardamentele anglo-americane a plecat și de aici. S-a stabilit la Rapoltul Mare, în județul Hunedoara unde a decedat la 3 martie 1946. În istoria urbei mureșene, numele lui Aurel Filimon a rămas prin faptul că a contribuit în mod hotărâtor la valorificarea patrimoniului documentar local.

Cam acestea ar fi vorbele unei statui a unei personalități a orașului Târgu Mureș care a luptat pentru cultură, educație și patrimoniu național. Toate într-o perioadă în care inclusiv conducerea orașului prin intermediul primarilor sprijineau aceste domenii. În zilele noastre lângă statuie sunt doar câteva frunze și eventualele mucuri de țigară și câte o punguţă aruncată. Primăria dansează în acest timp în cadrul parangheliilor și cultura rămâne într-un colț prăfuit care este șters doar când există ceva mai rar demn de lăudat virtual. Doar în puține cazuri și cu mari eforturi mai ne amintim de patrimoniul național prin intermediul Muzeului Județean Mureș sau prin clădirile vechi care unele încep să plângă în dezintegrare și dezinteres.

Statuia a vorbit datorită http://www.zi-de-zi.ro și http://www.bjmures.ro

De restul culturii de cereale, paranghelii sau alte manifestări cu prea puțină simț artistic se ocupă http://www.primaria.ro din orașul Târgu Mureș și turma de rigoare. Pentru alte detalii găsiți pe http://www.youtube.com Iris, Direcția 5, Cargo sau Compact în fiecare an în oraș și http://www.artaestepornografie.ro din cadrul mass-media din același oraș. În cazul în care nu este prea mare aglomerația de incultura pe străzile orașului.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: