Dacă mai credem că nu mai există oameni amabili în România


Dacă mai credem că nu există amabilitate în România sau în orașul Târgu Mureș am să vă povestesc o întâmplare de astăzi. Am ajuns la “Shoping City” în orașul Târgu Mureș pentru a-mi plăti factura de telefon mobil la sediul “Orange”. Fiind mai obosit nu mi-am dat seama că trebuie să-mi iau un bon de ordine pentru a sta la rând. În magazin se afla deja o femeie cu o fetiță și după ce am ajuns eu a venit și un băiat. Femeia ne-a atenționat că trebuie să ne luăm de la un aparat un bon de ordine. Băiatul a luat numărul șase și eu am luat numărul șapte. A început să fie rușinat și mi-a spus că mă lasă în fața lui și chiar și-a cerut scuze că s-a băgat în fața mea. I-am spus atunci ca să stea liniștit că nu este nicio problemă. În momentul în care femeia din fața noastră a încheiat, băiatul m-a întrebat încă o dată cum facem și i-am repetat răspunsul mulțumindu-i pentru amabilitate. După ce mi-am plătit factura m-am întâlnit din nou cu el și mi-a mulțumit. Am observat că este în compania unei femei mai în vârstă decât el și crezând că este mama lui am admirat-o sincer pentru educația aleasă pe care a primit-o și a transmis-o mai departe. Deci chiar dacă nu credem încă mai există oameni amabili în orașul Târgu Mureș și chiar în România numai că sunt mai greu de găsit.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: