Cade iar frunza în drum/ asfaltul este putred/ tocit de pașii oculti/ turnând atâtea sentimente. Grăbiti ascund gândurile/ senzațiile de pustiu/ oamenii par goi de un profund/ doar trupurile umblând. Un vested popas este o blasfemie/ purcedem toți spre nicăieri/ căutând clipele care pleacă/ și nu trăim nici clipa de acum. Un aer înghețat dis de dimineață/ sau razele arzătoare la ale amiezii ceasuri/ îmbrăcați de urlete/ strigând după timpul pierdut în grabă. Doar tocuri și pantofi pe drum/ găsind o vanzoleala/ toate în viteza nimicului găsit/ la ceasurile serii de toamnă. Astăzi oare respirăm sau înghițim viața?/ ascunzând efemerele gânduri/ suntem mai buni cu o zi în plus/ sau am strigat doar mai tare? Glasurile și cuvintele nespuse/ le așternem pentru Moș Ene/ câți dintre noi am câștigat o zi/ sau ne-am apropiat cu o zi de moarte? Falnice sunt gândurile pustii/ care au doar averea așternuta/ astăzi am agonisit mai mult decât ieri/ aur și hârtii pentru somnul cel din urmă. Dacă Cel în Sus în măreția Sa se va milostivi de noi/ ne va presara din nou pe aceeași pernă/ în seara următoare ne-am vândut sufletul banilor sau faptelor înălțătoare? Întrebări care sunt fără rost/ în goliciunea unor oameni/ oricum oameni bogați și chiar săraci/ purtăm în Pământ aceleași haine ale morții.
Sensibilități 