Vasile Moldovan, un străjer de nădejde al Târnavei Mici


În momentul în care ajungem în orașul Târnăveni din județul Mureș este imposibil să nu respirăm istoria. Un străjer al istoriei orașului este tocmai Vasile Moldovan. S-a născut în localitatea Sanpaul în anul 1824 în ziua de 24 Iunie.

Activitatea din timpul revoluției din anul 1848 a lui Vasile Moldovan se întinde pe ceva mai mult de un an de zile, între martie 1848 şi august 1849. Ea include momentele cele mai importante ale revoluţiei românilor din Transilvania, la care autorul este de cele mai multe ori participant direct. Participă activ la “Adunarea de la Blaj” din mai 1848, se refugiază în Munţii Apuseni din cauza armatelor ungare, participă la tratativele eşuate cu trimisul lui Lajos Kossuth sau la luptele de la Sântioara şi Reghin sau cele de la Abrud duse de Avram Iancu şi prefecţii lui împotriva trupelor revoluţionare maghiare conduse de Hatvani şi apoi de Farkas.

Vasile Moldovan tocmai terminase teologia la Blaj şi avea douăzeci şi patru de ani când au izbucnit evenimentele revoluționare. Nu are timp deloc de planificarea unei eventuale cariere preoţeşti, remarcându-se prin discursurile înflăcărate în faţa colegilor sau a mulţimilor de ţărani pe care le mobiliza. În relatarea sa, cartea “Memoriile din timpul revoluției” apar personaje cunoscute de regulă prin descrieri scorţoase de manual. De exemplu, la un moment dat se întâlneşte cu Avram Iancu prin Târgu Mureş, iar acesta îl invită „la un rasol” la un restaurant din marginea oraşului. E evocată şi figura intelectualului, care coace şi răspândește ideile paşoptiste (Aron Pumnul, Timotei Cipariu, Alexandru Papiu Ilarian, Ioan Turcu) şi care la un moment dat lasă loc oamenilor de acţiune (autorul, Ioan Buteanu, Axente Sever şi mulţi alţii). Vasile Moldovan e mai mult pe fugă, urmărit de autorităţile civile sau militare maghiare, dar sunt momente în care, în calitate de prefect, conduce Legiunea a III-a de Câmpie, legiunile fiind formaţiuni paramilitare româneşti, constituite de ţărani, care se opuneau forțelor de ordine ungureşti.

Miezul disputei era paragraful doisprezece al Proclamaţiei revoluţionarilor maghiari care prevedea alipirea Transilvaniei la Ungaria. Mulţi românii doreau însă să recunoască doar suveranitatea împăratului din Casa de Habsburg, Ferdinand la început, apoi Franz Iosif. Detaşarea de sub grofi reprezenta simultan pentru români atât o emancipare socială, cât şi una naţională, după cum scrie la un moment dat Vasile Moldovan, ca o concluzie la una dintre numeroasele discuţii politice rezumate în carte: „De stergerea iobăgiei nu numai că nu se mai îndoia nimeni, dar toți se mirau de prostia românului, care a putut suferi atâta timp acest jug rușinos și nu s-au adunat, ca acum, ca să spună ungurului: ‘Nu te mai servim!’” Existau şi români care considerau că duşmanul comun este Viena, şi că revoluţionarii români şi cei unguri trebuie să lupte pentru drepturile lor civice, instituite în cadrul unei federaţii care să trateze în mod egal toate popoarele din imperiu, austriac/ german, maghiar, sârb, ceh, slovac, român. Din memoriile lui Vasile Moldovan reiese însă existenţa unei profunde neîncrederi a românilor în ceea ce li se spunea din partea ungurilor, fie ei şi colegi de revoluţie. Vasile Moldovan încearcă să demonstreze, cu documente scrise citate (scrisori aflate în posesia lui) ipocrizia lui Lajos Kossuth, liderul revoluţionar maghiar, care în plan diplomatic negocia depunerea armelor și armistițiul, iar în plan militar trimitea trupe care să asedieze zona muntoasă a Apusenilor, unde se retrăseseră liderii politici şi militari ai revoluţionarilor români. Vasile Moldovan a notat în aceste rememorări şi amărăciunea resimţită în 1867, când Transilvania revine Ungariei în urma partiţiei „sferelor de influență” dintre Viena şi Budapesta prin care a apărut Imperiul Austro-Ungar. 

Vasile Moldovan moare în ziua de întâi ianuarie a anului 1895 în orașul Târnăveni. Statuia din fața școlii care-i poartă numele din localitate dovedește că revoluționarul pașoptist a rămas, chiar și după moartea sa un vrednic străjer al orașului aflat pe malul Târnavei Mici. Amintește locuitorilor săi despre lupta pentru apărarea drepturilor și libertăților românilor de pretutindeni și unitatea națională atât de absenta în zilele noastre.

Surse: http://www.edituravremea.ro

http://www.infoblaj.ro

m.wikipedia.org

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: