Pe urmele lui Serafim Duicu


Drumul prin critica literară din orașul Târgu Mureș se oprește la Serafim Duicu. Se naște în ziua de 6 august a anului 1938, comuna Tismana, judetul Gorj  și moare în 19 octombrie 1996 în orașul Tirgu Mures. Fiul lui Serafim Duicu, timplar, si al Elenei (n. Racoina). Studii elementare la scoala din sat; Liceul Pedagogic din Tirgu Jiu si Craiova (1952-l956); absolvent al Facultatii de Filologie a Universității „Babes-Bolyai” din Cluj (1961). Profesor secundar la “Centrul Școlar Forestier” din Blaj; asistent universitar Ia Institutul Pedagogic din Târgu Mureș (1964-l974).

Doctor în filologie cu o lucrare despre viața si opera lui Vladimir Streinu (1974) și redactor Ia revista Vatra( 1974-l978); cadru didactic Ia Institutul de Teatru din Târgu-Mureș, unde preda istoria teatrului universal, istoria teatrului romanesc, teoria dramei (din 1978).

Colaborează cu studii și artă de critica și istorie literară în ziarele : Tribuna, Steaua, Vatra, Familia, Orizont, Ramuri, Romania literara. Convorbiri literare, Ateneu, Cronica, Transilvania. A realizat debutul publicistic în revista Steaua (1967); debut editorial cu o monografie a operei critice și poetice a lui Vladimir Streinu, Ia origine teză de doctorat (Vladimir Streinu. Critic, istoric literar, estetician al poeziei si poet, 1977).

Alte studii monografice sunt dedicate unor reprezentanți al Școlii Ardelene: Gheorghe Șinca (Pe urmele lui Gheorghe Șincai, 1983), Samuil Micu-Klein (Pe urmele lui Samuil Micu-Klein, 1986) și Petru Maior. A îngrijit ediții din scrierile lui Ion Pop-Rete-ganul în colaborare cu Ion Apostol Popescu și Septimiu Bucur și a editat două culegeri de folclor (Mureș, pe marginea ta, 1969, în colaborare cu L. Ladariu si V. Butiu; Du-te, dor, cu Mureșul, 1976).

Cu toate că primele cărți ale lui Serafim Duicu sunt legate de cercetarea folclorică, ulterior preocupările sale se îndreaptă în mod constant și cu unele rezultate notabile spre domeniul istoriei literare. Critic, istoric literar, estetician al poeziei și poet (1977) este primit favorabil de critică. Respectind tradiția exegezei de tip universitar, autorul alcatuieste întâi dosarul vieții scriitorului, continuând cu prezentarea analitic-descriptiva a întregii opere.

„Pasionat de subiectul căruia-i închină un cult, nu însă unul orb” și evidențiind „cu o mare conștiinciozitate și cu frământarea unui material de informații foarte bogat” (S. Cioculescu) mai toate aspectele contribuției criticului și poetului, Serafim Duicu realizează un studiu monografic complet, tinzând a epuiza materia cercetată. O premieră in istoriografia literara româneasca este și monografia despre Samuil Micu-Klein (Pe urmele lui Samuil Micu-Klein, 1986), prima de acest gen dedicată marelui învățat iluminist ardelean. Studiul are semnificația unei restituiri.

De subliniat încercarea autorului de a recupera calitățile literare ale unor pagini din lucrările dezgropate din arhive și ediții vechi, practic demult scoase din circulație. Critica a zăbovit însă mai mult asupra monografiei despre Gheorghe Șinca (Pe urmele lui Gheorghe Șincai, 1983). Este, poate, contribuția cea mai substanțială, deși întregul proiect de. restituire și reevaluare a Școlii Ardelene este unitar și ca metodă și ca circumscriere, pe tipare tradiționale, a obiectului de studiu. Evident, titlurile sunt de circumstanță și pot induce în eroare, mascând un material documentar valoros prin densitatea informației, examinat însă din perspectiva contemporană.

Toate îl recomandă pe Serafim Duicu drept un bun cunoscător al epocii luminilor în Transilvania, interesat cu precădere de latura literar-artistica, de viziunea conceptualizata și reverberatia simbolica a figurilor de corifei ardeleni în actualitate. Cum era de așteptat, cercetarea culminează cu proiecția portretului moral atribuit lui Șincai, căruia „îi împrospătează emotiv memoria în cadrul istoric al epocii, fidel reconstituita” (S. Cioculescu). Pe urmele lui Petru Maior, va încheia ciclul monografic dedicat Școlii Ardelene.

OPERA:
Vladimir Streinii. Critic, istoric literar, estetician al poeziei și poet, Craiova, 1977;
Pe urmele lui Gheorghe Șincai, București, 1983;
Pe urmele lui Samuil Micu-Klein, București, 1986.

REFERINȚE CRITICE:
O. Ghidirmic, în Ramuri, nr. 3, 1978;
I. A. Popescu. în Tribuna, nr. 11,1978;
L. Alexiu, în Orizont, nr. 20, 1978;
Gh. Grigurcu, în Vatra, nr. 9, 1978;
L. Ulici, în Romania literară, nr. 33, 1978;
S. Cioculescu, Itinerar critic, OI, 1979;
I. Chindris, în Vatra, nr. 12, 1983;
S. Cioculescu, în România literară, nr. 32, 1986;
Mircea Popa, în Contemporanul, nr. 51,1986;
I. Buzasi, în Steaua, nr. 12, 1986;
F. Firan, Profiluri și structuri literare, 1986;
Silvia Udrea, în Ateneu, nr. 6,

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: