Cum să ne prezentăm la un interviu?


1. Nu trebuie să bănuiască faptul că suntem disperați. În clipa în care ieșim din birou, trebuie să-l lăsăm cu impresia că e o chestie de viață și de moarte să ne angajeze ca nu cumva să te fure altcineva înaintea lui. Asta se poate obține cu un soi de detașare, nu exagerată! Nici să-i para că nu ne interesează. În orice caz, pune-te și tu în situația lui. Nu suntem de parere că unul care este foarte bun în meseria lui nu s-ar prezenta umil?! UN TIP CARE E FOARTE BUN CONSIDERĂ CĂ CEL CARE-L ANGAJEAZĂ E UN NOROCOS. 2. Mulți văd în angajator sau in cei cu funct2ii mari, niste neoameni, cu atât mai mult cu cat multi dintre ei par niște figuri de ceară, niște suflete de oțel. În clipa în care dai ochii cu respectivul și până îi strângi mâna, viața lui personală ceea ce va umaniza imaginea! Ține! Eu fac asta inainte de spectacole. Stau după cortină și-mi imaginez chestii de-astea despre câte unul-doi din public pentru a-i simți aproape, familiari. 3.Să ne comportăm cu persoana ca și cu cineva pe care îl respectăm, dar cu care lucram MUUUULTA VREME!!! Asta îi va induce lui subconștient faptul că e absolut normal să ne angajeze. 4. Neapărat să pregătim o glumă de deschidere. Exemple: “Am venit mai devreme ca să arunc un ochi pe-aici și să văd unde să-mi aranjez biroul…” “În drum spre dumneavoastră mi-a trecut o pisică neagră prin față, am spart o oglindă și am trecut pe sub o scara? Nu știu dacă să fiu îngrijorat …” “Înainte de toate, vreau să vă întreb daca aveți o problema cu faptul că am avut o condamnare pentru omor și două pentru tâlhărie …” Imediat după, zâmbiți sagalnic. 5. Să nu ne îmbrăcăm sobru și nici casual. Extravaganta foarte reținută. Asta ca să fim convinși că or să ne rețină dintre toți cei care defilează prin fața lor cu figuri și haine terne. Pentru un bărbat o pereche de blugi noi cu pantofi lejeri, un tricou simplu, un sacou casual și ca element de rezistență, o eșarfă purtată “neglijent”. Cine se îmbracă astfel emană o încredere de sine cu adevărat impresionantă. Trebuie să fim altfel decat monotonia celorlalți. 6. Nu trecem în CV toate nimicurile. Mai de efect este să fim concisi și NEAPĂRAT, la momentul oportun, să lansăm atacul: “N-am trecut în CV toate experiențele ca să nu vă plictisesc. Mereu m-au enervat ăștia care trec acolo și mențiunea de la olimpiada de cultură civică din clasa a 8-a…” O să zâmbească. Și asta e bine. Deja vă percepe ca un aliat. 🙂 7. Să răspundem la întrebări aproape instantaneu. Să ne adunăm toată energia în cele 10 minute. Asta îl va face să ne perceapă ca pe un angajat extrem de prompt și de infipt. 8. Să ne interesam de tot. Să-i arătăm ca ne interesează fiecare aspect al companiei. daca îl întrebăm multe amanunte, în subconștient va avea impresia, dupa ce ieșim pe ușă, ca ne vom adapta ușor. Să ne interesam de obiectivele pe termen lung. Asta le dă un sentiment de siguranță. Să-i spunem că ne place competiția. Ca oriunde am lucrat, nu ne-am putut abține să nu avem o dorință formidabilă de a invinge concurența companiei. Inventam o poveste gen cum am reusit să “nu știu ce” și dup-aia ne-am dus în biroul șefului și l-am sunat pe directorul companiei concurente și l-am ofticat. 🙂 Și mai spunem că nimic nu ne-a făcut fericit ca asta. Îi vom induce două idei: ca suntem animal de pradă ( they like this shit) și că tre’ să fii foarte mișto daca ne înțelegeam așa bine cu fostul șef. 9. Când ne întreabă ce dorim de băut “Apă, cafea…?” putem să-i răspundem : “O Apă minerală parțial decarbogazeificata… Glumesc… O apa plată, mulțumesc.” Daca nu zâmbim la asta, e clar că e sau vrea să para stâncă. Așa că ne adaptăm 10. La sfârșitul interviul îl privim direct în ochi și mulțumim. Apoi complimentul de final : “În sfârșit un interviu relaxat. De obicei nu mă simt bine la interviuri dar acum…”

Salvează râsul românesc!
http://www.FunkyDonkey.ro & http://www.Facebook.com/Bancuri

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: