Îngălbenește frunza în geam/ păsările zboară spre un apus/ vântul șuiera tot duios/ despre tine și mine la început. Parfumul vorbelor tale/ zâmbetele noastre planetare/ atingeam pământul tot mai ușor/ și noi îndrăgostiții urcam sus pe nori. Râdeam privindu-ne pe furiș/ lătrau câinii în calea noastră/ uitam de toată lumea întreagă/ mâinile când se întâlneau întâmplător. Cu sărutări cunoșteam Raiul/ de unde eram să știu eu atunci/ că acela îmi era popasul/ gândurilor mele de acum? Fiecare cuvânt al tău era o bătaie a inimii/ un surâs un vis în plus/ cu o atingere tot mai lină/ credeam că sunt stăpânul lumii și urcam tot mai sus. În melancolia frunzelor noi ne scăldam/ izvorând aroma iubirii ca un mister/ astăzi mi-a rămas un dor/ să mai iubesc așa și tu ai plecat mai demult. Al iubirii început care avea un sfârșit/ iluziile s-au învăluit în foc/ arzând iubirea tot mai mult/ astăzi nu mai este nici un scrum. Timpul te-a luat dintre vii/ trăiești undeva pe acest Pământ/ iar eu mă îmbăt cu nostalgii/ care poate nu au fost, dar eu le iubesc la fel de mult. O șoaptă a clipelor de iubire/ aduc tot mai intens/ un dor de iubirea intensă/ care nu arde ca podul de demult. Tresar și acum tot mai rar/ după ceea ce am iubit/ timpul a luat iubirea/ și a lăsat un praf nostalgic pe al său drum. Rămas bun, gând naiv/ rămâi în vârful înghețat demult/ atunci când eu am iubit un început/ care astăzi este îngropat în drumul fără întoarcere al iluziile magice și destrămate.
Sensibilități 