O baladă comunală


Astăzi în comuna din Mureș/ unde târgul este doar o amintire/ au început să mi-l blesteme pe Zoli bacsi/ care este un iubit primar/ aceasta este chiar o știre. Talanga ambuteiajelor a pornit prin oraș/ mare mirare în comună/ nu este doar pe strada Gheorghe Doja/ a ajuns și pe Călărași. Drumul comunal pesemne împânzit de claxoane/ înjura în românește și pe ungurește dublu/ că de cincizeci de ani aproape/ nu s-a mai gândit vreun primar/ cum se mai poate lărgi drumul din Târgu Mureș comunal. Înjura locuitorii urbei că turul ciclist al României/ s-a trezit tocmai în timpul săptămânii/ când copiii plâng la școală și grădiniță/ ca să treacă prin comună. De o parte este frenezia amatorilor de ciclism/ în altă parte sunt nervii iubaretilor de confort/ copiii plâng la grădiniță “mama, de ce nu mai vine?/ din spate se aude o voce “este paranghelia lui Zoli/ voievod de mișcare și bună dispoziție/ într-un cuvânt de prostie și hoție “. Alți nostalgici plâng și acum după floarea cea vestită/ aleasă de Dumnezeu care douăzeci de ani/ a furat, dar a și făcut/ doar paranghelii și chefuri din banii comunali/ fără a lărgi drumul sau a găsi rute ocolitoare. “Men a faszo, Zoli bacsi ” strigă targumuresenii în cor/ douăzeci de ani de Florea nu le ajunge cât au mai răbdat sărmanii/ Zoli bacsi într-un an ar trebui să schimbe ceea ce nu au schimbat Florea și Maior/ drumul comunal, transportul, gunoiul, iarba înaltă, răul și ramul/ a celor care au dormit și acum strigă “vrem un român ca și primar”. Florea în cabinetul său încă da ordine precise/ “zbierati proștilor, zbierati/ că v-am dus de nas pe toți/ și orașul vechi al florilor a devenit doar o comună/ mici și bere sau tauri la grătar ati vrut/ precum și zile orașului v-am dat”. Acum de la grădiniță până la un pensionar/ toți scurma răul provenit de la un primar/ care a anunțat sus și tare tocmai pe Facebook/ că promovează binele și frumosul în oraș/ tradus și în limba română și maghiară deopotrivă. Numai că nici pensionarul și nici bădăranul de rigoare/ încă nu a realizat că în comuna numită Târgu Mureș/ nu va mai fi niciodată ceva frumos/ dacă în loc pe bicicleta sau pe jos/ de acasă până la Mall merge cu mașina/ viața din comună este distrusă de treizeci de ani/ de primari și oameni simpli/ lăsând fostul oraș Târgu Mureș ca ruină. Bunul simț și respectul în oraș sunt doar o amintire/ trotinetele dacă pot te doboară cu nesimțire/ aleele de alergat sunt numai pentru plimbat/ gunoiul făcut în parc este tot timpul abandonat/ și tot urlă fiecare “să facă cineva ceva “/ rromi umblă fără bilet găsind în buzunarele oamenilor seva/ jandarmii dorm sus la Platou/ poliția te oprește dacă nu ai BMW sau Mercedes și atunci devii un simplu bou/ pilele, cunoștiințele și relațiile sunt prezente peste tot/ acum sincer “Turul Ciclist al României ” de ce nu ar fi trebuit să iasă chiar pe dos?

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: