Bătrânețea


În dimineața aceasta așteptând un autobuz și încă întuneric am fost întrebat de două persoane în vârstă, bătrânici, dacă acela era locul de unde pornește microbuzul spre Sovata. Răspunzând afirmativ am observat că erau foarte zâmbărețe și fiecare bătrânică era cu ghiozdanul în spate. Părea că pornesc într-o expediție încă de la primele ore ale dimineții. Au devenit tinere văzându-le entuziasmul transformându-se în idealuri ale mele a femeilor în vârstă care sunt și excursioniste, zâmbărețe și dornice de a porni dimineața. Într-un fel entuziasmul nu are vârstă și parcă prea mulți oameni devin bătrâni înainte de a împlini vârsta. Oamenii care sunt mai în vârstă și au bucuria în suflet nu sunt bătrâni niciodată. Bătrânețea este pronunțată atunci când suntem supărați, nervoși și fără chef de viață sau aventură. Din povestea celor două bătrânici putem învăța și că nu suntem niciodată prea bătrâni pentru a gusta din esența vieții și a o condimenta cu aroma aventurii și a bunei dispoziții. Cine are ochi citește, urechi aude și suflet tânăr într-adevăr trăiește!

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: