În dimineața aceasta așteptând un autobuz și încă întuneric am fost întrebat de două persoane în vârstă, bătrânici, dacă acela era locul de unde pornește microbuzul spre Sovata. Răspunzând afirmativ am observat că erau foarte zâmbărețe și fiecare bătrânică era cu ghiozdanul în spate. Părea că pornesc într-o expediție încă de la primele ore ale dimineții. Au devenit tinere văzându-le entuziasmul transformându-se în idealuri ale mele a femeilor în vârstă care sunt și excursioniste, zâmbărețe și dornice de a porni dimineața. Într-un fel entuziasmul nu are vârstă și parcă prea mulți oameni devin bătrâni înainte de a împlini vârsta. Oamenii care sunt mai în vârstă și au bucuria în suflet nu sunt bătrâni niciodată. Bătrânețea este pronunțată atunci când suntem supărați, nervoși și fără chef de viață sau aventură. Din povestea celor două bătrânici putem învăța și că nu suntem niciodată prea bătrâni pentru a gusta din esența vieții și a o condimenta cu aroma aventurii și a bunei dispoziții. Cine are ochi citește, urechi aude și suflet tânăr într-adevăr trăiește!
Sensibilități 