Primul clopoțel


Liniștea dimineții se întâlnește cu primele raze ale soarelui. Câteva mașini circula și doar câte un om vedem pe trotuar pășind alene. După ora șapte la un semnal anume pornește tăvălugul mașinilor și a mămicilor sau tăticilor care duc după ei, mai mult forțat, câte un prichindel. Copiii mai mari dornici de independența pășesc alene spre școală. În schimb tăvălugul mașinilor și a claxoanelor anunță ca la o nuntă șirul de elevi care sunt duși spre școală. Celelalte mașini aplaudă prin intermediul claxoanelor și a înjurăturilor cortegiul școlar. Prinții sau prințesele trebuie duse până în clasă. Numai că mașinile sunt oprite de portarii școlilor la poartă și drumul până în clasă sunt obligați să-l facă pe jos. Urmează poze, flori și lacrimi de ambele părți. Un cor de dezamăgiri lasă în urma lor părinții care ies cu greu din sala de clasă. Entuziasmul primirii manualelor cuprinde întreaga atmosferă mai ales că întreaga adunare a fost binecuvântată de primar, preot și reprezentanți inspectoratelor școlare. Laudele și entuziasmul pentru cei mici scade mai ales că expresia “mergi la școală ” presupune și accederea în aceeași bancă și în următoarele zile în bănci din lemn. Animatoarea este fie în vârstă sau casunata pe un sistem care aduna schimbările la fel ca mandatele de sezon ale miniștrilor. Pauzele lungi și dese pentru ca și cortegiul școlar să nu obosească și să nu intre într-un ritm debordant pentru a pune accentul pe educație și schimbarea mentalității colective. Cei șapte ani de acasă sunt amintiți doar în manualele școlare curând se vor umple de praf sau în schițele, atât cât se mai studiază ele în școală, ale conului Caragiale. Despre prima zi de școală numai de bine având în vedere că se pictează idealul la fel ca și în ultima zi și totul se postează pe Facebook. Vom vedea în acest interval cât le va plăcea elevilor să se ducă la școală și la câți dintre ei le va plăcea să rămână în ea cu folos sau în eterna și binecuvântata adormire. Cel puțin părinții, atât cât mai sunt, nu se vor plictisi după amiaza. Deci în general despre învățământ numai de bine și foarte bine sau numai suficient în funcție de implicarea, dorința și motivația fiecăruia dintre elevi sau cât va mai știi mama sau tata să dea din gură în fața metodelor interactive în continuă dezvoltare și nefolositoare pentru a capta elevul. Oricum vacanțele lungi și dese sunt cheia marilor insuccese pe termen scurt și foarte scurt ministerial și improvizat din punctul de vedere al educației și cercetării.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: