A nu se citi. Sunt doar rânduri de doliu!


Nu ne închipuim niciodată că este ultima dată când vedem un om pentru în viață. Poate că spunem un cuvânt urât sau zâmbim. În momentul în care însă un om drag pleacă am vrea să mai fi avut măcar un minut în care să-i mai spunem “Te iubesc ” și nu mai putem pentru că omul drag a murit. Cu speranța că într-o zi ne vom revedea și vom putea să mai stăm măcar un minut de vorbă așa cum am făcut-o de atâtea ori, bunica dragă îți scriu următoarele rânduri “Dragă mamă îți spun de la început că sunt bine. Am prins post în învățământ și anul acesta. Este mai departe, dar sunt obișnuit cu naveta așa că mă descurc pentru că știi și dumneata că bani trebuie pentru multe lucruri. Îți spun că vara aceasta am reușit să pun bani deoparte, așa cum m-ai învățat dumneata. Casele de pe drum sunt ca la țară, unele frumoase și aranjate, iar altele mai dărăpănate. Știi dumneata cum sunt oamenii, unii mai gospodari, iar alții mai leneși care mai țin la băutură, fumează și mai dau banii pe prostii. Nu. Nu m-am lăsat de fumat. Știu că este dăunător și că dau o mulțime de bani pentru ele, dar dependența este mare. Cum zici dumneata că oamenii nu au ambiție ca să se poată lăsa că nu-și pun gând să se lase. Nu. Nici o iubită nu mi-am găsit așa că va trebui să mai ai și dumneata răbdare până voi face nuntă ca să vii să mă cinstești. Îți spun că-mi zic rugăciunile în fiecare seară și înainte de a ieși din casă așa cum m-ai învățat dumneata. Sper ca boala să nu mai vină pe la noi și să nu mai ia oamenii buni. Poate, așa cum ziceai și dumneata, dacă oamenii nu ar mai mânca atâta carne ar fi mai sănătoși. Noi suntem bine mamă și-ți trimit gândurile mele bune și să ai grijă de dumneata, așa cum îți ziceam la poartă cu lacrimi în noi, când plecam de la dumneata. Poate anul viitor voi prinde post la dumneata în sat și vom vorbi în fiecare zi despre toate câte sunt pe pământ. Așteaptă-mă mamă că voi veni la cules, așa cum știu eu, când vor fi bune de cules. Dumneata numai anunță-ne că venim. Poate că acum voi învață să cosesc și să mulg vaca. Pe curând, mamă dragă!”.

Numai că bunica mea nu a mai avut răbdare și este în împărăția Cerurilor. Până când ne vom revedea!

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

2 thoughts on “A nu se citi. Sunt doar rânduri de doliu!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: