29.08


Și nu mai vii și numai vin/ se face toamnă în iubire/ bate un vânt mai friguros/ aducând valsul melancoliei pentru ceea ce nu a mai fost. Tu iar nu vii și vreascurile le aud arzând/ cu fiecare despărțire aud frunza din copac căzând/ lupii iar urlă în depărtare/ cântecul în care eu mă pierd în uitare. Cenușie mai devine frunza/ păsările pleacă rând cu rând/ doar două păsări mai suspină/ și tu nu vii prea curând. Covorul frunzelor se așterne/ copacii au aroma morții naturii/ soarele încă suspină/ după momentul în care ai fi venit râzând. Doar noaptea cunoaște taina/ și stelele o marturisesc clipind/ de dorurile ființei mele/ cum puteai să vii și nu ai mai venit. Creanga deja este înghețată/ oamenii sunt zgribuliti/ poate să fie un sfârșit de vară/ la mine în suflet este iarnă de când tu nu ai mai venit. Poeții te mai cântă în versuri/ încet se mai aude o melodie/ în viforul gândurilor mele/ este un ger de când iubirea mea tainică nu a mai venit.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: