Și nu mai vii și numai vin/ se face toamnă în iubire/ bate un vânt mai friguros/ aducând valsul melancoliei pentru ceea ce nu a mai fost. Tu iar nu vii și vreascurile le aud arzând/ cu fiecare despărțire aud frunza din copac căzând/ lupii iar urlă în depărtare/ cântecul în care eu mă pierd în uitare. Cenușie mai devine frunza/ păsările pleacă rând cu rând/ doar două păsări mai suspină/ și tu nu vii prea curând. Covorul frunzelor se așterne/ copacii au aroma morții naturii/ soarele încă suspină/ după momentul în care ai fi venit râzând. Doar noaptea cunoaște taina/ și stelele o marturisesc clipind/ de dorurile ființei mele/ cum puteai să vii și nu ai mai venit. Creanga deja este înghețată/ oamenii sunt zgribuliti/ poate să fie un sfârșit de vară/ la mine în suflet este iarnă de când tu nu ai mai venit. Poeții te mai cântă în versuri/ încet se mai aude o melodie/ în viforul gândurilor mele/ este un ger de când iubirea mea tainică nu a mai venit.
Sensibilități 