Odată


Odată simțeam că am aripi să zbor până la nori pentru ca să mă cuibăresc pe stele și să văd numai partea frumoasă a lumii. Chiar și oamenii erau speciali. Astăzi totul este doar o amintire a senzațiilor mele când îndrăgostit fiind vedeam soarele și în zilele înnorate. De fapt acesta este darul indragostitului de a zbura fără aripi. El nu vede strigătul și ura înduioșandu-se chiar și când ceilalți oameni suferă. Când iubește da sentimentul acesta mirific întregii lumii fără a cere nimic în schimb. Cunoaște prin propriile sentimente altruismul pentru că are două inimi în locul uneia singure. Pe lângă inima lui a primit în dar și inima perechii lui. Tot ceea ce este frumos este înmulțit la doi fără interese ascunse sau așteptări. Nu-mi este dor neapărat de o persoană ci de sentimentul îndrăgostirii. Se spune că de îndrăgostit nu ne îndrăgosti la nesfârșit ci la un moment dat ar fi nevoie să ne dăm seama dacă o putem iubi. Dacă lumea ar învăța să se îndrăgostească mai mult în modul autentic mult rău ar dispărea din lumea aceasta. A ne îndrăgosti după nevoile noastre și ale partenerei reprezintă o artă a sufletului pe care ar fi nevoie să o învățăm cu toții. Poate așa răul și toate instrumentele sale cel puțin s-ar mai rari…

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: