Fetița


Într-o zi nefastă, în timp ce traversa strada, o mașină a lovit puternic o fetiță, care și-a pierdut viața pe loc. Avea numai 5 anișori, împliniți fix în ziua accidentului.
La nici 20 minute , un reprezentant al Poliției, s-a prezentat la ușa părinților acesteia, anunțându-i despre nenorocire.
Mama fetiței a rămas traumatizată și lipsită de orice .. nu exista durere mai mare pe Pământ.
De la moartea fetiței, ani de zile.. aceasta nu a putut dormi aproape deloc, visând-o în permanență și plângând până la leșin. Într-o zi, ațipind, a visat un înger care i-a spus: “Nu mai plânge!”
Auzind asta, mămica l-a întrebat: “Pot să stau de vorbă cu ea sau să o văd măcar odată?”
Îngerul îi răspunde: “Vrei să o vezi? .. o ia de mână și o urcă în cer..”
Ajunși în cer.. o poartă s-a deschis larg , unde mii de copii stăteau cu lumânări în mână, formau un întreg drum.
Văzând asta, mămica îl întreabă pe înger: “Cine sunt ei?”
Ei sunt copiii care ajuns zilnic în Rai, îi răspunde îngerul, îndată.

  • Fiica mea, este printre ei ?
  • Uită-te atentă, ce este acolo în zare ..
    Un copil venea în fugă.. radia de bucurie de parcă își întâlnea mama după zeci de ani..
    Văzând-o, mama se înveselește de moment.. dar în câteva secunde cade-n genunchi și izbucnește din nou în lacrimi..
    Fiica ei, era singura care nu avea o lumânare aprinsă și nici fața nu îi era luminată.
    Dar fetița se apropie din ce în ce mai mult și își strânge mama în brațe ca pentru ultima dată!
  • “ Copila mea, de ce ești singura fără lumânare aprinsă” , întreabă mama printre lacrimi..
  • Mămică scumpa, te rog.. nu mai plânge! Uite, eu îmi aprind lumânarea în fiecare seară, la fel ca ceilalți copii.. dar lacrimile tale, o sting! De aceea, lumânarea mea este mai tot timpul stinsă iar eu sunt obligată să rămân tot timpul în întuneric.
    Nu plânge tot timpul după omul piedut, fie el tată, frate, soț sau copil. Lasă-l să se odihnească în pace, nu-ți chinui într-una viața, pentru că nu se va întoarce, indiferent de situație.
    În schimb, poți păstra vie, amintirea acelui om, amintindu-ți de el cu drag și zâmbind în amintirea lui. (Text preluat)

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: