28.08


Un sfârșit de vară mai nostalgic/ aduce fără vreun zâmbet/ amintirile unor timpuri/ care astăzi chiar dacă aș vrea/ nu pot să le înalt în lume. Erau zilele în care inima bătea frenetic/ parfumat cu roseata în obraji/ doream să simt aroma ei/ pășind fără să ating pământul/ era atunci blestemul unui îndrăgostit naiv și visător. Curând am aflat că eram îndrăgostit/ de taina unei Fete Morgana/ pictându-se în dulce zână/ ar fi avut ea să aibă sentimente/ dar le avea pentru un altul. Oricât am vrut ca să o uit/ ea revenea tot mereu/ până când minciuna a devenit un sentiment/ și adevărul o stranie iluzie/ doream să plece și să o uit că ochii ei minteau adesea. Până într-o zi când inima mi-a strigat ușor/ din femeia frumoasă de odinioară/ a devenit o banală forma a unui absurd/ care atrage privirea și învinge sufletele naive. În cele din urmă a plecat luând răul cu ea/ numai că urmele încă mai rămân/ prefer să cred că nu a ucis iubirea/ și pentru mine a mai rămas/ măcar un strop din partea unui vis romantic. Nu toate femeile caută răul/ și nici averea să și-o întregească/ mai sunt și suflete pure și blânde/ venite ca să încredințeze oamenilor/ că iubirea este un dans al binelui și a tot ceea ce este frumos în lume.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: