Un mieunat


De câte zile în locul unde sunt se aude un mieunat. Din păcate nu pot să fac nimic pentru acest mieunat și mă deranjează în interior. Este de fapt un strigăt de ajutor al unei pisici care suferă de foame, de sete și iubire. Un strigăt care, cufundat în indiferența zilelor noastre trece neobservat sau banal. Aș vrea să-l aduc cu mine numai că în locul unde stau nu sunt agreate de celelalte persoane pisicile. O pisică care este doritoare de mângâiere și un loc al ei. Câteodată și noi oamenii suntem așa. Suferim în interior, ajungând în pragul depresiei și ceilalți oameni trec impasibili pe lângă noi. Prea puțin ne uităm pe trotuar în ochii oamenilor pentru a le cunoaște sufletul. Astăzi am dorit ca stând la rând la casa unui hypermarket să las o femeie cu par alb în fața mea. M-a privit cu neîncredere și mi-a spus “nu este nevoie”. În zilele noastre de gesturi de amabilitate nu este nevoie. Suntem prea mândri pentru a accepta un gest simplu care ar trebui să fie unul obișnuit. Din prea multă mândrie și noi mieunam având nevoie să fim ascultați sau să primim orice hrană ca sufletul să renască. Este prea obișnuit faptul ca să nu cerem ajutor atunci când suntem supărați. Asemenea femeii din hypermarket suntem prea orgolioși și plini de neîncredere în oameni pentru a accepta ceva bun. Uităm la rândul nostru să păstrăm o discreție și să arătăm lumii un zâmbet. Peste tot pe stradă sunt oameni care miauna și nimeni nu spune “ah! Mă doare “. Auzim după aceea “a murit, dar era bine când l-am văzut ultima dată “. Numai că omul acela mieuna în interior și nu a dorit să spună cuiva din lipsă de încredere în oameni. De prea multe ori ne plângem de vreme sau locul de muncă, dar problemele noastre interioare nu le spunem. Păstrăm în noi toate frustrările până când urlăm prin agresivitate și lipsă de respect. Nu ne mai miră atunci numărul mare al oamenilor internați în clinicile de psihiatrie sau liberi cu suferințele lor pe stradă pentru că au rușine să-și trateze problemele interioare la psiholog. Observăm acești oameni, în cazul care ne uităm, pe o bancă sau în alt loc pierzând contactul cu realitatea. Dacă-i vedem pe stradă cel mult râdem de noi, mai mult ignorăm și sper că ne trezesc mila. Toate acestea se întâmplă pentru că mieunatul după ajutor și optimism nu a avut încredere ca să iasă sau poate nici nu a fost auzit sau ascultat de ceilalți oameni.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

6 thoughts on “Un mieunat

      1. Suntem foarte mulți și ne simțim din ce în ce mai singuri. Ne izolam de teamă. Astăzi se predă însingurarea; se prezintă ca fiind un mod normal de viață. Am devenit suspicioși. Ne bănuim propria umbră…

        Liked by 1 person

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: