În limba română se ascunde un secret despre natura noastră românească.
Noi suntem, prin excelență, niște bătăuși. Ne place bătaia!

Noi ne începem fiecare sărbătoare cu o bătaie, pentru că noi nu curățăm covoare, noi le batem.
Noi nu parcurgem un drum, noi îl batem.
Chiar și când suntem gânditori, ne bate un gând.
Inima noastră de român nu pompează, ci bate!
Pantofii noștri nu ne rod, nu ne sunt mici sau mari, ci scurt – ne bat.
Ca să urezi de bine cuiva îi spui: „Bată-te norocul să te bată!”.
Când pleacă cineva îi urezi: „Cale bătută!”
Unul dintre dansurile tradiționale din zona Moldovei este „Bătuta”.
Laptele nostru nu-i fermentat ci e bătut.
Noi nu ciocănim, noi batem la ușă.
Cândva, unele femei, câștigau un ban din copiere de documente. Băteau la mașina de scris.
Nu avem o competiție sportivă loială. Scopul nostru e să-l batem pe adversar.
Și vântul bate pe afară.
In loc de ghinion, ești bătut și de soartă.
Ca să fiu mai credibil, spun: „Să mă bată Dumnezeu!”.
În loc să vorbesc degeaba, eu îmi bat gura.
Și mai este și un proverb romanesc: „gura bate fundul”
Și mi-am propus să nu vă mai bat la cap!
PS:
Când încheiem o afacere noi… batem palma!
Dacă vezi ceva special… Bate la ochi!
La copii… bătaia e ruptă din rai!
Dacă faci ceva și îi spui să continue… Bate fierul cât e cald!
Avem chiar si un fel de a pregăti fasolea… fasole bătută!
Când nu mai avem chef de ceva… nu ne mai batem capul!
Când aplaudăm, noi… batem din palme!
Când vorbești mult și fără rost, noi… batem apa-n piuă!
Când nu înțelegi… bați șaua să priceapă iapa!
Daca spui prostii… bați câmpii!”
La apogeu este ceea ce spunem cuiva ca să meargă mai departe, îi zicem… „Dă-i bice!” (Text preluat)

Lasă un comentariu

Tendințe