La mulți ani câinilor!


Astăzi, fiind ziua internațională a câinilor nu puteam lipsi de la întâlnirea cu Lily. Ea nu este a mea, dar poate ea nu știe. Cred că undeva în sufletul ei mă vede mai mult decât un livrator de “Pedigree”. Nu știu dacă Lily ca și câine zâmbește, dar eu știu că are o bucurie atunci când mă vede. Astăzi a venit la mine ca și cum știa că plicul ei există la mine în ghiozdan. Nu cerșește ci pur și simplu se apropie și vrea o mângâiere. Este ca și cum ar fi un copil care așteaptă de la mama lui venită de afară ceva dulce. Nu poate să spună, dar știu că ea este autentică și simplă. Undeva în interiorul ei nu există doar interesul plicului ci o speranță a unei așteptări care va aduce ceva bun. Lily nu știe să se prefacă și să se laude celorlalți câini că ea primește plicuri și ei nu primesc. Acceptă mirosul și gustul ca și cum ar fi ceva familiar. Nu știe să spună “mulțumesc ” sau “data trecută a fost mai bun”. Ea le accepta așa cum sunt. De la moartea pisicii Thomas de acum doi ani și jumătate nu a mai acceptat alte pisici. La fel ca și mine cred că ea suferă că o prietena a ei a plecat în Raiul Animalelor. Ani de zile sfaramati în câteva clipe. Cunoscând-o pe Lily poate a auzit când Thomas se afla pe moarte și chiar poate și-au luat “la revedere!”. Au plâns împreună până când inima pisicii a încetat să mai bata. Oricum umbra pisicii Thomas o simt de multe ori lângă Lily. Este ca și cum un timp trecut se întoarce cu fiecare plic de “Pedigree” care i-l dau. Două plicuri pentru o pisică și un câine care doar unul este împărțit. Întotdeauna în ghiozdanul meu rămâne un plic de “Wiskas” care nu iese din ghiozdan când Lily primește plicul ei. Lily știe să fie recunoscătoare. Astăzi, ca de multe ori s-a așezat pe pista de alergat, eu alergând pe pista de alergat știind că voi trece pe lângă ea. Este ca și cum ar știi că trebuie să păzească pista de alergat când alerg. În momentul în care mă opresc din alergat, Lily pleacă la restaurantul din vecinătate. Ea și-a încheiat misiunea după ce am încheiat alergarea. Poate așa știe ea să-mi spună că este mulțumită de alergarea mea. De cele mai multe ori ne despărțim fiecare plecând pe drumul lui. Pentru toate acestea iubesc câinii și le urez “La mulți ani ” astazi pentru că sunt mai buni la suflet ca oamenii. Ei nu uită binele, chiar sub forma unui plic de “Pedigree” și nu știu să trimită răul. Cel puțin Lily nu știe cum să se incrunte. Ea va fi întotdeauna la “Platoul Cornesti ” până într-o zi când se va întâlni cu prietena ei, pisica Thomas în Raiul Animalelor. Atunci “Platoul Cornesti ” din orașul Târgu Mureș într-adevăr va fi pustiu…

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: