Un exercițiu de imaginație


Imaginează-ți pentru un moment în care te-ai născut în 1900.
Când ai 14 de ani începe primul război mondial și ăsta se termină când ai 18 de ani cu un sold de 22 milioane de morți.

Curând după aceea, o pandemie globală, gripa spaniolă, ucide 50 milioane de oameni. Ai scăpat viu și nevătămat, ai 20 de ani.

Apoi, în anul 1929, supraviețuiești crizei economice globale care a început cu prăbușirea Bursei de Valori din New York, provocând inflație, șomaj și foamete.

În anul 1933 vin naziștii la putere.
Împlinești 39 ani când începe al doilea război mondial și se termină când împlinești 45 ani. În timpul Holocaustului mor 6 milioane de evrei. Vor fi peste 60 milioane de decese în total.

Când ai 52 ani începe războiul coreean.

Când împlinești 64 ani, războiul din Vietnam începe și se termină când împlinești 75

Un copil născut în 1985 crede că bunicii săi habar nu au cât de grea este viața, dar au supraviețuit mai multor războaie și dezastre.

Un copil născut în 1995 și astăzi în vârstă de 27 de ani crede că e sfârșitul lumii este când pachetul său de Amazon durează mai mult de trei zile să ajungă sau când nu primește mai mult de 15 like-uri pentru poza postată pe Facebook sau Instagram…

În 2020, mulți dintre noi am trăit în confort, aveam acces la mai multe surse de divertisment acasă, și poate datorită SIDA guvernamentală am supraviețuit în mod pașnic unei noi pandemii și a celorlalte valuri care vor mai veni.

Dar oamenii se plâng pentru că timp de câteva săptămâni trebuie să stea închiși acasă. Și totuși au electricitate, telefon, mâncare, apă caldă și un acoperiș pe cap.

Nimic din toate astea nu a existat odată. Dar omenirea a supraviețuit unor circumstanțe mult mai grave și nu și-a pierdut niciodată bucuria de a trăi.

Și ne-am plâns de zile întregi pentru că a trebuit să purtăm măști ca să intrăm în supermarketuri, să facem cumpărături, să luăm transportul public…

Poate e timpul să fim mai puțini egoiști, să nu ne mai plângem.

Autor necunoscut -“

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: