Din viața unui om sensibil


Am obiceiul de a studia oamenii. De multe ori am impresia că ei sunt într-un anume fel și de fapt reflectă starea mea interioară. Ca și feedback am auzit că sunt arogant sau cu nasul pe sus ceea ce binenteles că nu este adevărat. Mai mult sunt un introvertit care mai are momente de extrovertit când este motivat. De exemplu astăzi am observat o fată care se plimba cu capul în pământ. Nu știu de ce în ultima vreme mă atrag oamenii mai tăcuți și mai retrași. Idealul meu de femeie a devenit o fată care nu se deschide în fața oricui și nu primește pe oricine în lumea ei. Poate că în afara mediului profesional sunt un om tăcut care este în lumea lui. Când ajung la sală telefonul mobil rămâne în vestiar, binenteles în dulapul încuiat, purtând cheia la mine. Observ că majoritatea oamenilor au telefonul mobil asupra lor și în pauza dintre exerciții butoneaza sau ascultă prin Bluetooth muzica. Personal îmi place să mă pierd de lumea exterioara în timpul antrenamentului. Poate că sunt ciudat, dar mă încântă momentul în care nu stau pe internet. Curiozitatea crește după antrenament când deschid internetul și văd eventualele mesaje sau notificări. Cu alte cuvinte simt că am trăit antrenamentul. La fel este și la locul de muncă de la catedră. Reușesc să evadez din lumea telefonului mobil în realitate. Așa reusesc să-mi valorific timpul. Pentru a nu spune despre televizor pe care-l deschid doar dacă am un motiv clar. Parcă doresc prea mult să evadez din lumea internetului și a știrilor apocaliptice. Într-o zi tot vom trece peste așa ceva inevitabil cu bine. Până atunci prefer în momentele de pauză prietenia unei cărți și a oamenilor care nu mă storc de energie. Cu înaintarea în vârstă impun mai mult criteriul de a-mi face bine și a nu pierde timpul. Cel puțin nu cu lăudărosi, atotștiutori sau vampiri energetici. Oricum este și rău și bine să fiu sensibil…

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: