Despre rezistența anticomunistă


Un grup înarmat de rezistență anticomunistă, trebuia să aibă următoarele caracteristici:
Un număr de doi sau mai mulți luptători (189 – în banda Victor Lupșa – Vrancea, 250 – în banda Vasile Dunca – Maramureș etc) hotărâți să se opună cu arma conducerii comuniste, pentru a o dărâma.
Un număr de oameni de sprijin al luptătorilor, care ajungea până la ordinul miilor, oameni ce au dat adăpost, hrană și informații grupurilor de luptători.
Un sector muntos sau păduros, în care să activeze, și un număr de localități unde să-și exercite influența asupra populației.
Forțe ale Securității și Miliției, de la un pluton până la o armată de multe batalioane sau regimente, cu tehnică de luptă, care au acționat după toate regulile războiului, împotriva grupului, câteva zile, câteva luni, sau ani în șir (20 de ani în munții Bucovinei).
Un număr de câțiva luptători din grup uciși, sau prinși răniți în ciocnirile cu forțele Securității.
Un număr de câțiva dintre luptători sau dintre sprijinitori uciși în anchete la Securitate.
Neapărat unul sau mai multe Iude, care i-au vândut, pentru bani sau avantaje materiale, pe luptători, pentru ca aceștia să fie prinși vii sau răniți.
Un proces sau mai multe procese publice sau secrete în care s-au dat zeci, sute sau mii de condamnări (cazul zonei Făgăraș), dintre care multe la moarte și confiscarea averii.
Execuții ale celor condamnați la moarte în locuri dosite, aruncarea cadavrelor în gropi comune, necunoscute până în ziua de azi, sau execuții fără condamnare, în locuri publice, pentru a înspăimânta populația (la Câmpeni, a rudelor episcopului Valerian Trifa).
Uciderea celor condamnați la închisoare în afara Penitenciarului, în condiții necunoscute.
Instalarea unui regim de teroare asupra familiilor, sprijinitorilor și populației din localități (bătăi, chinuri, confiscarea averii, familii distruse, alungarea din case, strămutarea lor forțată, copii neprimiți la școli, servicii militarii în unități de pedepsire de muncă forțată, sate întregi dislocate în Bărăgan, (de exemplu satul Segacea din munții Apuseni.)
Arogarea dreptului de viață, libertate sau moarte, de către câțiva ofițeri de Securitate, care puteau face în sectorul lor orice crimă și fărădelege, fără a da socoteală nimănui.(sursa http://www.wikipedia.org)

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: