Amintiri fotbalistice


În vremurile în care aveam vârsta să percep fotbalul nici nu știam cum arată fotbaliștii. La sfârșitul anilor 80 era emisiunea “Fotbal minut cu minut” la “Radio București” având coordonator din studio pe Octavian Vintila. Parcă și acum răsună din radioul rusesc golurile strigate de Ilie Dobre și vorba lui Sebastian Domozina aflat pe stadionul din Craiova “lasa-i mai încet Ilie că obosesc”. Un Nicolae Soare care comenta de pe stadionul din Târgu Mureș “Nicolae Soare la microfon. Plouă la Târgu Mureș”. De câte ori fundașii nu degajau terenul sau aveau un ritm mai scăzut decât comenta Corneliu Mihăilescu sau Dan Voicila de la Galați sau Brăila sau Vasile Arhire de la Iași sau Bacău. Ce jucători buni păreau în vorbele lui Teoharie Coca Cozma din Ghencea sau din “Șoseaua Ștefan cel Mare ” din spusele lui Ion Ghițulescu. Să nu uităm pe Theodor Mateescu de la Cluj Napoca și pe Nicolae Secosan de la Timișoara. După revoluția din anul 1989 studiourile teritoriale din Târgu Mureș, Cluj-Napoca, Craiova și Timișoara puneau mână de la mână pentru a comenta partidele din Divizia B și mai târziu Liga a II-a. Aurel Rațiu, Septimiu Cioloboc sau Tiberiu Petriș de la Radio Târgu Mureș, Dan Cornel Stefanescu sau Costică Popescu de la Craiova, Sasarman de la Cluj Napoca sau Secosan și mulți alții de la Timișoara făceau diminețile de sâmbătă de la ora 11 mult mai frumoase. La ora 12,35 intrau în legătură cu studioul care coordona prin rotație și Vasile Arhire de la radioul din Iași pentru a transmite partidele din Liga a II-a seria întâi. Un fotbal care atunci cuprindea frenezia minifotbalului din fiecare cartier care inevitabil se încheia cu o încăierare și partide de bere. Poveștile din campionatele județene care tratau accidentările cu sticle de bere aflate la gheață, mingea care lovea preotul aflat la înmormântare sau căzută în pârâu era luată cu o creanga. Jucătorii care se deplasau la partidele de fotbal în remorca tractoarelor și luau echipamentul de joc în lanuri de porumb. De asemenea schimbau prin trasarea cu varul locul se unde se executau loviturile de la unsprezece metri, mai aproape pentru gazde și mai departe pentru oaspeți. În zilele noastre parca bucuria fotbalului a dispărut și prea des auzim dorința îmbogățirii în detrimentul spectacolului și chiar a calității. Rămân în schimb doar amintirile unui fotbal românesc care și-a pierdut sufletul și chiar farmecul.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: