Șiroaiele de ploaie care vor veni/ sper să-ți aducă gândul/ la mine uneori și în treacăt/ căci eu te aștept și sunt tot singur. Furtunile le las deoparte/ fulgerele sau trăsnetele nu mă ating/ știind că ești undeva acolo/ și te gândești la mine din când în când. Iluzia unei iubiri noi apărute/ în aroma plecării a verii/ ar alunga melancolia timpurilor în care/ frunza trebuie să se desprindă de creanga și florile să se ofileasca. Nu-ți cer decât o speranță/ că într-o zi de toamnă nostalgica ne vom plimba alene/ tu fiind soarele din ziua innorata/ și eu o pavaza a inimii tale. Cu zâmbete de îndrăgostiți să alergăm/ pentru a cuprinde același Răsărit și Apus/ al unei lumi care este sterpe/ de sentimente și împliniri. Te caut până atunci în fiecare umbră/ rostind senzațiile în Eter/ nu vreau să-ți ascund dorința/ de a te vedea măcar o dată, astăzi sper mai mult decât ieri. Poate că acum ești tristă și lacrimile tale cad/ sau râzi la gluma unui străin/ eu te aștept așa cum este destinat să fie/ tu, speranță a sufletului meu. Nu-ți voi da nici Luna și nici nu te voi urca pe nori/ sau călătorii peste mari și țări te-oi duce/ ți-aș dărui doar gândurile și sentimentele mele/ cu tot ceea pot să cuprind în lumea aceasta. Fără speranțe false și promisiuni deșarte/ un cântăreț de bine și frumos oriunde merge/ dacă trebuie să te aștept întotdeauna/ înseamnă că ești cea mai sublimă speranță a sufletului meu.
Gânduri libere 
Lasă un comentariu