Barbu Lăutaru


Tot azi amintim și un vestit lăutar, pe Barbu Lăutaru (pseudonimul lui Vasile Barbu, n. 1780, Mereni, raionul Anenii Noi, Republica Moldova – d. august 1858, Iași, Moldova), a fost un cântăreț și cobzar român, de etnie romă.
Barbu Lăutaru s-a bucurat de o faimă devenită legendară, urmaș al unei vechi familii de lăutari. Staroste al lăutarilor din Moldova timp de 40 de ani, Barbu Lăutaru a fost unul dintre acei mari cântăreți populari români care, prin creația și felul lor de interpretare, au contribuit la formarea și îmbogățirea muzicii populare de tip lăutăresc, născută din îmbinarea elementelor de muzică populară românească cu elemente ale muzicii orientale, ale romanței ruse și elemente occidentale.
A stârnit admirația lui Franz Liszt cu prilejul trecerii acestuia prin Moldova, în iarna anului 1847, la Iași. Săptămânalul francez „La Vie parisienne” relata în 1874 că, cu ocazia vizitei, Barbu Lăutaru a reprodus o improvizație de-a lui Franz Liszt la o primă audiție, când compozitorul maghiar a făcut un popas la conacul vistiernicului Alecu Balș.
Cu ocazia unor săpături efectuate în anul 1968 la biserica “Sf. Ioan Gură de Aur – Zlataust” din municipiul Iași, s-a descoperit lângă zidul de nord al bisericii, mormântul celebrului cântăreț și cobzar.

Lăutarul – Virgil Carianopol

Nu ştiu cine-a spus odată
după multă chibzuială
că doar vinul mai păstrează
câte-un strop de îndrăzneală.

După nu ştiu câte sticle
am chemat şi lăutarul.
Mă zărise mai de vreme,
și-mi dădea ocol tâlharul.

  • Alte cântece, bătrâne,
    nu cunoşti să fie zise?
  • Tinere ba ştiu destule
    dar sunt toate interzise!

L-am târât cu mine-n casa
cu pridvoarele bătrâne
și-am strigat ca unui frate:

  • Zi-i “Deşteaptă-te române!”

Au urmat „Pe-al nostru steag”
„Doina”, cântece amară
și târziu plângând pe coarde
cântece şi despre ţară.

La sfârşit, vrând să-i plătesc
mi-a şoptit printre suspine:

  • Tinere, nu mă mâhni,
    am cântat şi pentru mine!”

(În imagine Barbu Lăutaru de Iosif Iser)

(Text preluat)

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: