Simfonia gândurilor


Astăzi am spus “nu” unei nostalgii. De fapt erau unele gânduri care au crescut în mine în virtutea unui ideal. Blonduța a venit în mod ideal plecând dusă de un val al timpului. Am greșit aducându-mi aminte de ea. Iluzia născută într-o vară a trebuit să moară tot într-o vară. Nu mi-a plăcut răul, dar câteodată trebuie înfruntat. A plecat demult blonduta pe un nor și câteodată revine asemenea unui puf numai pentru a se destrăma iar și iar. Este un ideal sfărâmat de realitate și de gânduri umane. De fapt are aceleași calități ca în vara în care am cunoscut-o. Un vis al unei veri în care naivitatea a cunoscut culmile admirației urcând până la o iubire sinceră numai pentru a coborâ în realul vieții cotidiene sfărâmandu-se de pereții goi ai vieții. Drumul rătăcit s-a întors pe făgașul normal plin de vicisitudinile unei măreții convenabile. Alergatul ei de căprioară a rămas un simplu alergat după vise și vata pe bat ocrotitoare a unei lumi care-i este familiară. Am respins trecutul blondutei pentru a face loc unui viitor în care va rămâne o tresărire tainică la vederea, dacă va mai dori destinul, a blondutei. Nu a fost întâmplătoare cunoașterea ei ci am câștigat senzații, gânduri sau trăiri care împreună cu trecerea timpului vor șterge supărările și gândurile negative. Un ultim cuvânt al ei mi-a rămas în minte și anume “a expune”. Frica ei de expunere era mai mare decât viața însăși. Totuși nu pot expune ceva ce nu se mai poate descrie în sentimente sau gânduri. Poate că o iubire pierdută prin fapte sau cuvinte lasă regrete. Timpul nepetrecut cu ea însoțit de faptul că ea este doar o amintire și pe lângă regrete lasă și un zâmbet în colțul gurii. Că undeva în lumea aceasta blonduta își va găsi liniștea și împlinirea. Din păcate nu mai sunt spectatorul lumii ei. Blonduța este doar un suflet bun neajutata de soartă. Rămâne doar o simfonie a ceea ce putea fi și nu a fost decât o iubire născută într-o vară și moartă tot în aceeași zi din altă vară. O simfonie scrisă de Johann Sebastian Bach printre stropi de ploaie și dureri de hernie încheiată cu un zâmbet nostalgic față de ceea ce a putut să fie și nu va mai fi decât un gând veșnic bun rămas într-o carte. Restul gândurilor negative sunt trecătoare așa cum blonduța a fost prin umila mea viață.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: