O blonduță


Având pasiunea alergatului într-o dimineață friguroasă am ajuns lângă pista de alergat. Făcând exerciții de încălzire am început să alerg. După câteva ture m-am ciocnit cu cea mai frumoasă făptură. Era mică, călcând pe vârfuri și avea părul întocmai ca razele soarelui. Fermecat am alergat entuziasmat mai departe. Până să închei eu alergarea ea plecase. Numai că în următoarea zi de sâmbătă la ora nouă a reapărut. Era mică de înălțime și slăbuța și alerga tocmai ca o căprioară, doar atingând pământul. În fiecare săptămână planificam cum să-i spun ceva în ziua de sâmbătă. Numai că fiind fermecat de ea nu aveam cuvinte. Așa că am încercat de fiecare dată să mă întrec cu ea. În momentul apariției ei mă depășea și trebuia să depun un efort serios pentru a o depăși. Într-o sâmbătă dimineață am întrecut-o de două ori și având căștile parcă am auzit ” cum dracul? Că ești fumător”. Am crezut că este aievea și am alergat mai departe. Într-o zi am observat că avea mașină și ne-am oprit în același timp. Am vrut să-i spun ceva, dar vorbea foarte tare la telefon. Supărat mi-am spus “o asemenea femeie atât de frumoasă trebuie să aibă un prieten” și am plecat mai departe. Venind pandemia am alergat printre blocuri întrebându-mă câteodată “oare ce mai face blonduta?”. După relaxarea lucrurilor din ziua de 15 mai a anului 2020 am revenit la locul de alergat. Dimineața la ora nouă a apărut blonduta. Alerga la fel de sublim și era parcă mai frumoasă. La mijlocul lunii iunie am găsit-o la prieteni comuni pe Facebook și am adăugat-o fără să cred că va accepta. Totuși spre seară a acceptat și după câteva zile au urmat like-uri și conversații, în care și-a păstrat integritatea și fidelitatea, din ce în ce mai interesante. Am aflat însă că era căsătorită și că avea un copil… Prefer să spun că la sfârșitul verii blonduta fiind ocupată cu diverse activități nu a mai răspuns la mesajele mele și am rămas cu imaginea frumoasă a unei blondute cu calități morale și intelectuale ridicate. Într-o zi fiind întrebat de ea de un paznic unde alerg am răspuns că “nu-mi permit să spun lucruri personale despre ea”. Pentru mine rămâne blonduta specială dintr-o vară deosebită. După doi ani rămâne acest tablou ireversibil al unei blondute care nu mai are cale de schimbare și întoarcere.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

4 thoughts on “O blonduță

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: