12.08


Un simplu gând și o frumoasă amintire/ nu vrem să le renaștem/ sunt doar zgomot în surdină/ este plecat trecutul și chiar este uitat. Încet și fără nume/ chiar dacă pare misterioasă/ ea se arată incet/ și noul vrea să iasă. Nu este o zeiță și nu zâmbește des/ chiar pare speriată când un cuvânt adresezi/ însă are o drăgălașenie pură și ceva inocent/ cuminte și harnică ea dorește să fie. Câteodată însă ea se înroșește/ nu spune ea multe cuvinte/ dar timiditatea ei vrea să se facă auzită/ numai cuvintele sunt prea încăpățânate și uită să mai zică. Pierdută în gândurile ei/ doar știe să zâmbească/ nu pare să cunoască răul/ și are zâmbetul unei fete bune. Nu cere vorbe mieroase/ poate nici nu le ascultă/ oricum este mult mai frumoasă decât divele din fereastră/ sufletul ei pare sublim. De multe ori când căutăm chipurile din poze/ găsim doar buruiana/ și în interiorul unor fete drăguțe/ găsim adevărata încântare care este interioară. Ferice de cei care au găsit iubirea autentică/ noi care o mai căutăm/ ajungem la simțirea/ că iubirea vine tiptil atunci când nu o mai căutăm sau sperăm la ea.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: