Nu am înțeles


Nu am înțeles niciodată de ce îmi place să mă plimb prin ploaie fără umbrelă. Majoritatea oamenilor se opresc în fața unei ploi torențiale, însă eu nu fac acest lucru. Știu că pot să mă răcesc, dar parcă îmi place această formă a naturii. Este o formă de comunicare și atingere a norilor. Fiind un visător provoacă în mine o stare de liniște profundă. Pe drum îmi tot propun ca într-o zi când nu mă va vedea cineva să țopăi pur și simplu prin băltoace. Să imit dansul din filmul “Singing in the rain” fără a fi îndrăgostit. Practic să mă eliberez de toate limitele gândirii și pur și simplu să dansez fără a mă interesa de vreo boală. Dacă stau și mă gândesc mai bine aș mai găsi câte o melodie dacă tot mă bântuie “In the heat of the night ” sau “Maria Magdalena” cântate de Sandra. Într-un fel încearcă și Leonard Cohen cu “Dance me till’ the end of love” sau vreo piesă a lui Chopin cântată la pian să intre în lumea aceasta, dar pentru prima piesă lipsește partenera și iubirea. Plănuiesc ca data viitoare când mai plouă cel puțin să exersez pe vreo melodie oricât de nebun aș părea. Zic și eu dacă tot m-am bucurat de ploaie astăzi.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: