Un iubitor de cărți


De când mă știu nu mi-a plăcut fiu un exemplu, nici pozitiv și nici negativ. Din acest motiv nu vreau să mă laud că sunt un iubitor de cărți. Pentru că ar fi ca și cum aș ieși în față că sunt și altruist sau că-mi respect promisiunile. A citi pentru mine este o trăsătură a caracterului meu. Din acest motiv am o relație de iubire cu cărțile de aproape 30 de ani. Ne-am acceptat reciproc așa cum eram, fără condiții și stare de spirit. Relația mea cu ele a început când mi-am întrebat mama despre cuvântul vis-a-vis și mi-a răspuns “dacă vrei să știi semnificația cuvintelor citește “. Cărțile m-au acceptat și când eram în școala generală când eram pasionat de “Povestirile istorice” ale lui Dimitrie Bolintineanu. Chiar și în perioada școlii profesionale unde în clasă era o rușine să citesc și eram considerat un fraier citeam cărțile lui Alexandre Dumas tatăl despre domnițe și cavaleri identificându-ma cu fiecare cavaler. Am avut și o relație de obligație cu cărțile când am învățat pentru bacalaureat la finalul liceului seral și la admiterea la facultate. Eram entuziasmat la facultate găsind persoane care citeau cărți. După absolvirea facultății și ajungând la catedră mi s-a dezvoltat o și mai mare iubire pentru cărți. M-au însoțit și în momentele grele, dar și în momentele frumoase ajungând să citesc peste o sută , două sute de cărți pe an sau poate chiar mai multe. Chiar am o agendă unde scriu fiecare suflet al ei sub forma autorului și a numelui cărții. Atunci când sunt întrebat care este cartea mea preferată este greu să răspund pentru că fiecare dintre cărțile citite m-au însoțit în această perioadă. Chiar și în zilele noastre oriunde mă duc, fie că este loc de muncă sau concediu am cărți cu mine. Poate pentru că așa cum am scris este o parte a sufletului meu să citesc istorie, literatura sau despre alte domenii ale vieții. Într-o zi mergând la biblioteca județeană o bibliotecara mi-a povestit despre o iubitoare de cărți și am întrebat-o “dar eu nu sunt iubitor de cărți?”. Răspunsul ei a venit zâmbind “tu ești altceva” și nu am continuat discuția. Într-o perioadă în care oamenii fie adorm sau au migrene dacă citesc sau citesc și nu înțeleg nimic am ajuns să fiu dependent de cărți. Din aceste motive poate unul dintre visele mele este să-mi găsesc numele scris pe o carte. Fiind visător din fire într-o zi și acest vis se va îndeplini ca atât de multe alte vise. Oricum mulțumesc cărților că m-au învățat atât de multe detalii ale vieții și pentru că sunt mai creativ, sensibil și poate știu să mă exprim mai frumos. Înainte de toate am învățat vorba celebră a lui Socrate “sunt cel mai știutor dintre oameni pentru că știu că nu știu nimic” și am foarte mult încă de citit și învățat. Pentru toți iubitorii cărților la mulți ani frumoși și lecturi plăcute în continuare, atât câți mai suntem în România!

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: