Eu…


Zurliu și chiar câteodată confuz/ așterne cuvintele ca un diliu/ de dimineață este un ursuz/ după cafea se crede un uliu. Este naiv și jucăuș/ un entuziasmat și a gândurilor bune cărăuș/ face bine fără ca să mai conteze/ dacă este cineva care să le returneze. Dezamăgit de oameni și iubitor de cărți/ cu visele are propriile lui hărți/ are să spună tot timpul o poveste/ chiar dacă lumea nu prinde de veste. Iubitor de părinți pare de neînțeles/ când zâmbetul el poartă un fes/ supărările când vin/ crede că după aceea tot vine un senin. Pare de multe ori un solitar/ nu are niciodată un har/ idealizeaza femeile pentru sufletul lui/ știind că poate este al nimănui. Nu cere și oferă tot/ chiar dacă pare un netot/ puțin timid și mai sensibil/ pentru răutăți are tot timpul un colebil. Mai visează încă la a lui zână/ chiar dacă ea nu există încă/ nu vrea nicicând o superbă cadana/ ci doar cineva ca să-l transforme într-o stâncă. Nu este însă un supererou/ nu se gândește încă la un cavou/ poate fi crezut un derbedeu/ nu vă mirați dragi oameni, sunt doar eu.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: