Să uit


De ceva timp mi-am propus să uit. La 41 de ani, perfect sănătos să mă prefac că am Alzheimer. Nu ar trebui să fie atât de greu să uit parșivitatea din oameni. Să uit faptul că am ajutat oameni și mi-au spus că nu cred că există recunoștință. Falsitatea și interesul că s-au prefăcut că sunt prieteni atât timp cât le-am oferit un umăr pentru a plânge. Când lacrimile șiroaiau în interiorul meu binenteles că nu i-am găsit. Mi-am propus să uit discreditarea oamenilor. Să uit fiecare silaba din “nu ești bun” sau “nu are rost ” ca să lupt pentru visele mele. Fiecare jignire, umilire și bârfă despre mine. Un abuz emoțional care m-a făcut să mă simt un om de nimic. Cuvintele traumatizante și fițele care nu-mi erau adresate mie. Diftongul, ritmul și tonalitatea din “toți bărbații sunt așa ” și eu încercam să nu fiu așa. Să uit iubirea neimpartasita sau infidela care m-a făcut să mă simt inferior. De fapt cred că mi-am propus să-mi uit viața și oamenii negativi din ea și să o iau de la început păstrând doar binele din ea. Povestea cărților, oamenii frumoși și femeile care mă iubeau în taină și eu nu m-am uitat la ele pentru că speram că frumusețea fizică era de ajuns. Doream să mă laud cu frumuseți alimentându-mi orgoliul. Să nu uit că frumusețea adevărată nu este un ideal atât timp cât nu este și în interior. O femeie devine frumoasă doar atunci când și sufletul sau comportamentul ei este frumos. Altfel este pierdere de timp și praf în ochi. Înainte de toate mi-am propus să nu uit de mine și de dorințele sufletului și inimii mele. Să nu uit că există încă oameni frumoși și momente sublime care încă sunt un mister. Urările de bine și gândurile frumoase să nu uit niciodată să le transmit chiar dacă veninul persistă în viața mea și voi rămâne ultimul om cu suflet bun din galaxia care cuprinde Pământul.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: