Dorurile mele


Dorurile mele toate le știu frunzele și codrul/ florile și ciripitul păsărilor cunosc ale mele taine/ mă îndeamnă să le ascund de oameni/ și de glasurile lumii. Dorul de o țară bogată și de o conducere aleasă/ de zâmbetele oamenilor și de a nu le mai auzi plânsul/ de cetera binelui în viață/ de cântec, joc și veselie. Dorul de o mândră aleasă/ care se imbujoreaza când mă vede/ vocea ei să-mi fie trilul vieții mele ca poveste/ să o prind de mijloc să jucăm în hora lumii/ sărutările pătimașe să fie hrana și setea mea/ codrul să ne știe iubirea/ și izvoarele muntelui să ne știe pașii în viață. Dorul de a avea în dar/ inima ei frumoasă/ surâsul ei de dimineață și ultimul zâmbet al zilei/ dor de o iubire adevărată. Lumea să nu-mi știe viața/ răutatea și invidia să nu ne atingă/ dorul mi de a vedea frumusețea/ acolo unde lumea o ascunde. Aș petrece viața întreaga în liniștea unei poieni/ doar cu mândra mea aleasă și cu bunul Dumnezeu/ animalele pădurii ne-ar fi sfetnici ai vieții noastre/ de multe ori ele știu mai bine despre frumusețea lumii/ numai că nu au glas omenesc ca să pricepem noi. Mi e dor de frumos și bine/ de vise și dorințe împlinite/ de mine care zâmbește vieții/ și cântă a lui melodie, fie soare sau furtună.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: