Dacă ar trebui să parcurg din anul 2007 drumul promisiunilor din învățământ ar trebui să trăiesc în lux. Pornind cu 50 % de măriri la salar și bani de costum în anul 2008 până la restaurarea celor 100 de euro pentru resurse didactice sau la ajungerea în anul 2022 a salariului mărit aș parcurge un drum lung. În perioada actuală ducem același drum cu 43 % ca și creștere salarială pe lângă multiplicarea posturilor titulare. Toate acestea pe lângă faptul că și cadrele didactice vor avea mai puțin stres prin creșterea numărului zilelor de vacanțe și scăderii stresului notelor. Personal nu sunt atât de naiv încât să cred promisiunile Ministerului Educației, Cercetării și Inovării cât timp structura anului școlar încalcă fiecare punct din tematica de la examenul de titularizare pentru metodica predării disciplinei. Pentru a nu scrie că nu dă posibilitatea elevilor de a se corecta sau a verifica cunoștiințele acumulate pe unități de învățare. A nu mă înțelege greșit. Cred că renumeratia cadrelor didactice ar trebui să fie graduală pentru că reprezintă pilonii societății, dar în locul unor promisiuni deșarte ar trebui să se reglementeze alte aspecte din învățământ. Personal pentru perioada tulbure prin care trecem consider că salariul din învățământ este mulțumitor, dar problemele sistemului de învățământ sunt de fond și de bază. “Spre ce tind?” și “Care ar fi mijloacele didactice prin care ajung acolo?” ar fi primele două probleme. Pentru a nu scrie despre mișcarea personalului didactic care având în vedere că mâine se afișează rezultatele examenului de titular prefer să nu le abordez. Oricum toată lumea le știe și sindicatele din învățământ dorm.
Sensibilități 