Am auzit un mieunat


Am auzit un mieunat la colț de stradă/ părea stingher și abandonat/ am plâns și eu pentru el/ el însăși iar a mieunat. I-am dăruit doar un plic/ l-a mâncat fără să respire/ a strigat “ia-mă acasă!”/ eu, un nemernic nepereche/ nu l-am luat căci aveam scandal acasă. Picioarele mi-au devenit pietre/ sufletul meu a înghețat/ cum puteam eu să abandonez un suflet/ care este singurel pe lume? Am făcut acest gest odios/ și m-am tot gândit încă de atunci/ la mieunatul singur care mi-a cerut un adăpost/ de atunci eu am conștiința murdară. Am povestit acasă dorul/ mi s-a răspuns “lasă numai păr”/ atunci am dat vina pe destin/ căci și eu, asemenea unui mieunat suntem singuri tot mereu.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: