Plecarea


Astăzi aș fi preferat, din nou să fac cu totul altceva. Eventual să iau un chip angelic la întâmplare și să plec cu ea în lume. Să ne cufundam în adâncul lumii și profunzimea ei. Razele soarelui să ne fie ghidul și să nu ne uităm înapoi nici dacă ar fi fost o furtună și în fața noastră un deșert. Ar fi fost de ajuns un zâmbet fugar pentru ca lumea mea să prindă din nou sens și să ajungă pe drumul ei feeric. Bucurându-ma de păsări, zâmbind florilor și neinteresandu-ma clipa viitoare. În schimb astazi mi-a fost testată din nou pasiunea în mod haotic și absurd. Sentimentele mele stau sub egida unui calificativ aleatoriu care mă va clasifica într-o ordine care nu-mi aparține. Chipul angelic apărut fugar și stârnind senzații de feerie a dispărut cu un zâmbet ajungând o simplă iluzie deșartă și un vis imposibil. Ceea ce a părut înmiresmat de dimineață s-a transformat fără menajamente într-un asfalt sobru și demn de un tablou de natură moartă. Poate că scurtele îndepărtări de aceste locuri vor uita trăirile acestea și vor reconstrui o lume plină de farmec și capabilă de noi vise și de alte chipuri angelice.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

2 thoughts on “Plecarea

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: