S-a retras Rafa Nadal de la Wimbledon

Personal pentru mine acest om, Rafael Nadal este un monument în viață. Un exemplu de sacrificiu dus după extrem, de a lupta până în ultima clipă și de modestie. Dacă vrem este un exemplu și în viața privată căsătorindu-se cu iubita lui din copilărie, Maria, așteptând anul acesta nașterea primului lor copil. Idolul meu, Rafa, pornește sub admirația omului nu numai a jucătorului de tenis. La vârsta de 36 de ani ieri, în fața unui jucător de tenis mult mai tânăr, Taylor Fritz, a rezistat peste patru ore câștigând în cinci seturi cu dureri teribile la abdomen, o ruptură de șapte centimetri, dureri mai vechi la picior și un sindrom care provoacă dureri musculare. Totuși Rafa a sperat până în ultima clipă că va putea juca semifinala de mâine de la Wimbledon împotriva lui Nick Kyrgios. Ieri nu a ținut cont de strigătele tatălui său care nu mai putea suporta suferința fiului cerându-i să renunțe. Astăzi poate a fost cea mai grea decizie a lui Rafa. De a nu intra poate pentru ultima dată pe terenul de la Wimbledon și de a lupta până la ultima picătură de energie și minge pentru a câștiga. Atunci când aud partea comentatorilor că poate Rafa nu va mai juca sezonul viitor la turneele de Grand Slam parcă ceva se rupe în mine. O parte în care din anul 2005 încoace în căutarea de idoli am întâlnit în fața micului ecran un jucător de tenis, dar înainte de toate un om. Citindu-i biografia am înțeles că este un om care nu renunță niciodată făcând abstracție de durere sau chiar placându-i așa cum scrie în cartea sa. Am ajuns astfel să admir omul care indiferent dacă a câștigat sau a pierdut în următoarea zi se află pe terenul de tenis pentru antrenament. Această decizie a lui Rafael Nadal este mai mult decât plină de admirație și demonstrează că în afara celor 22 de turnee de Grand Slam și atât de multe alte turnee de 1000 de puncte câștigate este un om răpus de dureri. Din păcate mă gândesc cu tristețe și regret că într-o zi, nu foarte îndepărtată, nu se va mai auzi “Vamos Rafa” din tribune și arena de tenis va fi mai goală. Un loc pe orice arenă unde a jucat Rafa va avea un loc liber. Acela în care un campion care a renunțat doar atunci când corpul lui a făcut și imposibilul ca Rafa să renunțe la tenis și într-o zi va asculta neputința lui. Până atunci eu mă bucur că sunt contemporan cu o legenda a tenisului mondial pentru care nu există decât barierele pe care ni le impunem noi înșine și orice ștacheta poate fi trecută prin muncă, ambiție dusă după extrem și mai ales consecvență. Vamos Rafa!