6.07.2022


Astăzi din cer au pornit entuziasmați/ picurii de ploaie peste oameni înlăcrimați/ arșița soarelui din zilele trecute/ să fie o amintire peste oameni și cornute. Picăturile sunt iertate de frunze și flori/ pământul privește cu alți fiori/ liniștea cuprinde ceea ce este viu/ regenerand animalele din tata în fiu. Nimeni nu blestema ploaia ca și oamenii/ crăpăturile pământului sunt pentru semeni/ o secetă a gândurilor și a unor taine senzații/ cine a adus ploaia să primească palpitații. Umbrelele grăbite pășesc nemulțumite/ nu putea să vină ploaia cu alte ispite/ eventual cu bani fără prea mult efort/ decât într-un birou mai bine este într-un cort. Ceea ce este nevoie să fie într-un cont/ o afacere bună să fie un pont/ nu să mă plimb acum printre picuri/ pantalonii sau fusta să para nimicuri. Ploaia totuși nu contenește/ pe superficiali ea deloc nu mulțumește/ doar eu stau și o ascult ușor/ gândurile spre alte clipe viitoare alunecă încetișor. Un dor fără alte ființe/ prezent cu ale mele credințe/ pe un vârf de munte ascuns de trecut/ doar eu cu al liniștii sublim așternut.

Published by PaulOvidiuM

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: