Astăzi din cer au pornit entuziasmați/ picurii de ploaie peste oameni înlăcrimați/ arșița soarelui din zilele trecute/ să fie o amintire peste oameni și cornute. Picăturile sunt iertate de frunze și flori/ pământul privește cu alți fiori/ liniștea cuprinde ceea ce este viu/ regenerand animalele din tata în fiu. Nimeni nu blestema ploaia ca și oamenii/ crăpăturile pământului sunt pentru semeni/ o secetă a gândurilor și a unor taine senzații/ cine a adus ploaia să primească palpitații. Umbrelele grăbite pășesc nemulțumite/ nu putea să vină ploaia cu alte ispite/ eventual cu bani fără prea mult efort/ decât într-un birou mai bine este într-un cort. Ceea ce este nevoie să fie într-un cont/ o afacere bună să fie un pont/ nu să mă plimb acum printre picuri/ pantalonii sau fusta să para nimicuri. Ploaia totuși nu contenește/ pe superficiali ea deloc nu mulțumește/ doar eu stau și o ascult ușor/ gândurile spre alte clipe viitoare alunecă încetișor. Un dor fără alte ființe/ prezent cu ale mele credințe/ pe un vârf de munte ascuns de trecut/ doar eu cu al liniștii sublim așternut.
Sensibilități 